Mircea Radu IACOBAN

...scrie mare, cu roşu, pe desktop-ul calculatorului familiei Ursache. Taciturnul profesor universitar Petru Ursache îşi atenţionează astfel consoarta, invitând-o să-şi pondereze expansivitatea – aş! Pentru Magda, agitaţia colocvială e-o adevărată stare de agregare. Oricum, pe total familie, echilibrul se păstrează: unul tace şi scrie (remarcabile studii de estetică şi etnologie), celălalt scrie (acum, romane) spre a-şi muta agitaţia verbală în dialogul personajelor, în ritmul trepidant al frazării şi-n vivacitatea de ansamblu a construcţiei epice. Cele două prestaţii scriitoriceşti, atât de diferite ca spectacol exterior, au un unic şi statornic temei unificator: seriozitatea. Nu-i vorba despre morga şi ştaiful implementate (altă rimă n-am avut) paginii plicticos-docte, ci de seriozitatea cu care-i înţeleasă şi asumată însăşi misia scriitorului. La care se adaugă – preţios bonus! – echilibrul conferit de independenţa faţă de confrerii literare, găşti şi cercuri de interese. Amândoi Ursachii par a-şi nutri condeiul din seva unei vorbe a lui Nichita: „Eu nu mă spăl de poporul meu” – de aici derivând, fireşte, respingerea netă a strădaniei „inconformiştilor de două parale ce încearcă detronarea unor nume fundamentale”, preocuparea pentru „Euro-soarta culturii române” şi pledoaria pentru mitul apt să fundamenteze conştiinţa istorică şi să modeleze psihologia colectivă: „Fără eroi şi morminte, pe care ne repezim să le pângărim, nu se întrevede nici un viitor.” Mărturisesc: atunci când am girat, în 1973, debutul editorial al Magdei Ursache („A patra dimensiune”, Editura „Junimea”) nu bănuiam ce prezenţă puternică şi activă va deţine, peste ani, acest condei în peisajul literar românesc. Iată, la ora bilanţului (prilejuit – în fine! – de acordarea unui premiu al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor), Magda se prezintă cu un întreg raft de cărţi: şase romane (!), culegeri de eseuri, câteva ediţii critice şi antologii purtând pe coperţi nume de rezonanţă (Eminescu, Eliade), iar acum, la sfârşit de an, cu încă un volum de critică: „Pe muchie de hârtie”, Ed. „Ideea Europeană”, Bucureşti, 2007. Nu-i ocolită nici una dintre temele fierbinţi ale actualităţii literare; autoarea se implică decis; cum spuneam şi cu un alt prilej, „afurisita muiere n-are mamă, n-are tată (substantivul muiere, văzut prin etimologie, n-are nimic peiorativ), trăsneşte în dreapta şi-n stânga fără a ţine seama de sex, rasă, vârstă, susţinere politică, box-office ori eventuală amiciţie. Apără din răsputeri, în conformitate cu Lista lui Ursache, în care-s opisate valori incontestabile, astăzi regretabil maculate. Publicaţiile literare din ţară îşi doresc colaborarea Magdei fiindcă prozo-cronicile ei ies din tipicul monton şi monocord al gazetăriei culturale, refuzând banalul inert-consemnativ, spre a aduce în agora acutele polemicii inteligente şi necesare. Fie şi numai titlurile primelor două secţiuni ale cărţii şi-s suficient de sugestive pentru universul investigat, cât şi pentru temperatura angajării: „Cronică vivantă a tranziţiei”, „Erori au fost, erori sunt încă”. Ca şi titlurile eseurilor polemice, expresive prin ele însele: „Nevoia de modele”, „Libertatea este dreptul de a nu minţi”, „Bruiaj de cultură”, „Doctorat la cacealma”, „La ce bun poeţi în vremuri sărace” ş.a.m.d. Să recunoaştem că, aflată într-un moment fast al carierei literare, eseista şi romanciera Magda Ursache şi-a pierdut şarmul etern nominalizatei şi niciodată premiatei, odată cu acordarea distincţiei breslei. A coborât, deci, din lista nedreptăţiţilor, spre a se instala în loja consacraţilor. Parcă-parcă, totuşi, era mai interesant dincolo...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Magda, taci!.

Comentarii