Cum putem înţelege adevărul Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură este colecţia unor scrieri cu autoritate dumnezeiască pentru că Însuşi Dumnezeu a inspirat prin insuflare dumnezeiască autorii şi scrierile lor. Sfântul Irineu, în scrierile sale, precizează că Scriptura este desăvârşită fiindcă e insuflată de Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu; prin aceasta arătând că autorul direct este Însuşi Dumnezeu, Cuvântul cel veşnic, viu şi lucrător.

Autorii Sfintei Scripturi au avut mintea luminată în mod dumnezeiesc, excepţional, prin lucrarea Duhului Sfânt care a făcut ca ei să înţeleagă tainele adevărurilor dumnezeieşti şi să le poată face cunoscute tuturor popoarelor în modul cel mai adevărat şi sfânt.

Dacă Scriptura a fost scrisă într-un mod cu totul dumnezeiesc, acest lucru înseamnă că nici nu poate fi înţeleasă oricum şi de oricine. Adevărurile cuprinse în Scriptură sunt cu totul de altă natură, sunt adevăruri şi taine mai presus de înţelegerea omenească.

De aceea, se cuvine ca atunci când încercăm prin lecturare să înţelegem scrierile sfinte din Scriptură, să avem în primul rând credinţă şi viaţă duhovnicească. Să ne amintim cuvintele Sfântului Apostol Petru, care subliniază următorul lucru despre scrierile Sfântului Apostol Pavel: "În toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16).

Origen atrage atenţia că înţelesul Sfintei Scripturi nu se descoperă de la început cititorilor, mai ales celor necunoscători în lucrurile dumnezeieşti sau celor care sunt lipsiţi de credinţă ori sunt nevrednici, adică păcătoşi.

Sfântul Ioan Damaschin îndeamnă astfel: "Dacă citim o dată, de două ori, şi nu înţelegem ce citim, să nu ne trândăvim, ci să stăruim, să medităm, să întrebăm".

Cu alte cuvinte, nu ne putem apropia de înţelesul dumnezeiesc al Scripturii decât având credinţă, viaţă curată şi cu virtuţi, smerenie şi rugăciune, stăruinţă şi voinţă spre înţelegere şi cunoaştere a învăţăturii Bisericii şi a Sfintei Tradiţii.

Un alt lucru important este faptul că Scriptura nu poate fi citită ca o carte obişnuită, ca un roman sau o carte de istorie, ci ca o carte care are ca autor pe Însuşi Dumnezeu Care vorbeşte despre Sine şi se face cunoscut pe Sine Însuşi; de aceea e necesară o pregătire duhovnicească, care să poată face capabilă relaţia dintre creştin şi Dumnezeu.

Scriptura nu se citeşte doar literar sau ştiinţific, ci se citeşte în special în mod duhovnicesc. Atât omul simplu, cât şi intelectualul pot citi Scriptura în mod duhovnicesc, mod care face desăvârşită înţelegerea adevărului dumnezeiesc.

(Pr. Răzvan-George TOPALĂ, sursa: Ziarul Lumina)