Nicolae David: „Prin cosmice mistere”

Nicolae David, autorul acestui volum de poeme, care trăieşte în Elveţia, este cunoscut în primul rând ca artist plastic, fiind cel care a pictat biserica maramureşeană din lemn, ridicată prin colectă publică la Geneva de refugiaţii români din ţara cantoanelor.

Nicolae David, la Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei de la Sighet

Nicolae David (născut la data de 13 aprilie 1926, în comuna Gârceni, judeţul Vaslui), care a fost arestat în ultimul an de facultate şi a fost condamnat politic în România, trecând prin închisorile de la Văcăreşti, Jilava, Gherla şi parcurgând regimul de muncă forţată de la Canalul Dunăre - Marea Neagră şi minele de plumb de la Cavnic, a terminat Facultatea de Arte Plastice după eliberare şi a lucrat câţiva ani în învăţământ ca profesor de desen.

La sfârşitul anilor ’70, invitat la o expoziţie în străinătate, a cerut azil politic şi s-a stabilit în Elveţia. Este autorul unui album de artă dedicat Genevei, iar lucrările sale de pictură au intrat în muzeele şi colecţiile elveţiene.

În România, Nicolae David are de câţiva ani două panouri care-i conturează biografia şi activitatea artistică la Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei de la Sighet.

51 de poeme care abordează teme fundamentale

Volumul de versuri „Prin cosmice mistere”, care a apărut recent la Editura Terra Design din Gura Humorului, cuprinde 51 de poeme care abordează teme fundamentale (cosmicul, mitologia, tradiţiile, arta, iubirea, destinul), dar abordează şi universul carceral şi exprimă, cu sinceritate şi emoţie, într-un limbaj eliberat de constrângeri şi pregnant în semnificaţii, adeseori metaforic, sugestiv, vibrante gânduri şi sentimente. Sunt mărturisiri în versuri însoţite de o remarcabilă şi dramatică tensiune interogativă.

Câteva poeme („Copilăria-mi pare o comoară”, „Jilava”...) readuc la suprafaţă negurile din suflet din anii de detenţie: „Un zgomot m-a trezit brutal din vise, / Un zgomot surd de lanţuri şi zăvoare, / M-am speriat crezând că sunt închise / Şi amintirile cu mine-n închisoare”.

„O candelă aprinsă la Voroneţ îmi pare / Un strop de veşnicie la tot ce-avem mai bun”

De ce a apărut această carte la Gura Humorului? Poate pentru că volumul cuprinde câteva poeme care vizează spaţiul bucovinean, poeme dedicate frescelor Voroneţului, toamnelor de altădată şi plaiurilor de poveste din nordul Moldovei, colţului de rai dintre Carpaţi şi Nistru.

„Dacă Moldova este o binecuvântare, / Un mioritic spaţiu al geniului străbun, / O candelă aprinsă la Voroneţ îmi pare / Un strop de veşnicie la tot ce-avem mai bun...”.