Doru POPOVICI

Cred că doar unei echipe româneşti i se poate întâmpla ca, atunci când are neapărată nevoie de două victorii pentru a mai putea spera la calificare, primul dintre meciuri să se termine cu o înfrângere care... să-i mărească şansele! Ţineţi minte toate declaraţiile oamenilor Stelei, de la Gigi până la Stan, via Bourceanu, cum că nu concep altceva decât victorie la Gelsenkirchen, şi că în caz de înfrângere ăla trebuie să plece, ălălalt trebuie înlocuit, iar ăilalţi scoşi pe tarabă. După înfrângere, într-un cor optimist la unison, acest 2-1 ne este prezentat ca o mare realizare, punct de cotitură, piatră de hotar, ce mai, un nou „moment zero” al fotbalului românesc (ehe-hei, să fi fost un „moment 0-0”, chiar că era ceva!), Steaua, prin această înfrângere strălucită, urmând să strălucească din nou, cu începere fix din primăvară, pe „cerul fotbalului european”. Ei, n-au ajuns ei chiar atât de departe, recunosc că am băgat ceva text şi de la mine, dar pe fond cam către asta băteau declaraţiile. Spre deosebire de ai noştri, înclinaţi către metaforă, nemţii, cu exactitatea lor inginerească, au scris ieri în cronica meciului: „Românii au înscris la singura lor acţiune finalizată cu şut pe poartă”. Şi uite-aşa mi-am dat şi eu seama că da, într-un meci pe care porniseră, din vorbe, să-l joace la victorie, ai noştri au reuşit ca în 90+3 minute să şuteze o singură dată pe poartă. Culmea e că pe parcursul jocului nu realizasem că lucrurile au stat chiar aşa de rău: Steaua a jucat deschis, mingea a circulat binişor, dar doar până pe la 20 – 25 de metri de „obiectiv”. În rarele situaţii când au şutat de la distanţa asta (îmi amintesc de un şut al lui Bicfalvi), acţiunea fie s-a soldat cu răniţi prin lovire în plex, fie cu victime colaterale, prin tribune. La Piatra Neamţ (ce ruşine, să n-ai un stadion al tău pe care să joci meciurile acasă, în loc să fii mereu în deplasare) Vasluiul chiar a jucat fotbal: a avut ocazii, a călărit-o pe Lazio, chiar apăsat, bune bucăţi de timp, dar tot n-a înscris. Slavă Domnului că n-au făcut-o nici italienii care au venit tăvălug la sfârşit, vreo 10-12 minute, când era clar că ai noştri terminaseră benzina. Ştiţi care e paradoxul? Că Steaua, de pe locul 3 acum, are şanse mai mari decât Vasluiul de pe 2! Asta fiindcă ciprioţii par mai uşor de bătut acasă decât elveţienii în deplasare, dar şi deoarece Schalke poate obţine egalul în Israel mai uşor decât Sporting Lisabona la Roma.