Creştinismul ne spune că putem schimba trecutul

"Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare." (Romani 5, 10-16)

Istoria a condamnat neascultarea primilor oameni şi poate suntem ispitiţi să spunem că omenirea nu ar fi ajuns aici dacă gestul gustării din pomul oprit nu s-ar fi consumat. Ne este uşor să emitem speculaţii, distanţi fiind de un eveniment petrecut la începutul lumii. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să nu rămânem gânditori la urmarea primului păcat, ci să medităm asupra iertării pe care Dumnezeu a dăruit-o umanităţii prin Jertfa Fiului Său. Darul iertării, adus de Domnul Hristos, a acoperit păcatul săvârşit de Adam. Ascultarea Fiului lui Dumnezeu a vindecat neascultarea omului, iar coborârea Domnului a oprit căderea omului. Ne este greu să considerăm un eveniment petrecut acum două milenii ca un act actual şi personal, care ne implică pe fiecare în parte. Dacă ne evaluăm, observăm cu uşurinţă că societatea ne forţează să trăim ziua, să ardem clipa. Nu ne mai gândim la viitor, nu ne mai întoarcem în trecut. Spunem că prezentul contează, o faptă trecută nu mai are nici o valoare. Tocmai de aceea ne mulţumim din ce în ce mai puţin, ne cerem iertare unii altora din ce în ce mai rar, considerând că tot ceea ce a trecut nu mai poate fi schimbat.

Creştinismul ne spune că putem schimba trecutul. Hristos-Domnul a schimbat istoria depărtării de Dumnezeu, deschisă prin păcatul lui Adam, a sfărâmat porţile iadului şi a biruit moartea, dăruindu-ne speranţă atunci când totul purta pecetea deznădejdii. Apostolul de astăzi ne spune că, în faţa lui Dumnezeu, noi trăim într-un permanent prezent, în care trecutul se decantează în viitor. Nu suntem indivizi izolaţi, ci, dimpotrivă, integraţi într-o istorie a mântuirii, iar în istorie trăim suferinţele sau bucuriile, înfrângerile sau biruinţele trecutului. În această istorie, plină de prezenţa lui Dumnezeu, aflăm de la Sfântul Pavel că Hristos-Domnul a adus lumina şi bucuria. Dar mai aflăm din apostolul de astăzi că o faptă bună poate şterge multe fapte rele, pentru că harul lui Dumnezeu, prezent în gândul şi lucrul bun, este mai puternic decât răul.

(Ciprian OLINICI, sursa: www.ziarullumina.ro)