Gabriel MANȚĂ

La Roland Garros! Ladies first. Reconfortant este că, oricine ar câştiga dintre cele patru rămase în cărţi, va fi o premieră. Australianca Samantha Stosur a reuşit ce nu reuşise la ea acasă, la Open-ul de la antipozi: s-o învingă pe Serena Williams! La acest meci am văzut, cred, cel mai frumos schimb de mingi din istoria recentă a tenisului feminin. Lidera la zi a clasamentului a făcut tot ce-a putut, a arătat tot ce ştia, dar a avut în faţă un fel de Soderling feminin. Forţă, tehnică, stăpânire de sine, curaj. În mod normal, Stosur nu are cum scăpa titlul.

La masculin, Soderling a făcut curăţenie pe partea lui de tablou. L-a lăsat tablou pe Murray, apoi l-a întors în timp pe Federer, pe vremea când eleveţianul tânjea încă după o semifinală la Roland Garros. Însă Roger nu poate fi frustrat în nici un fel, ăsta este tributul care trebuie plătit pentru ceea ce a făcut Soderling anul trecut. I l-a înlăturat din cale pe Nadal şi apoi a fost respectuos în finală. Odată înlăturat fetişul parizian, Federer trebuie să se concentreze pe ce ştie în timpul care i-a mai rămas, şi cred că vom vedea asta la Wimbledon. Astăzi Soderling va juca semifinala cu cehul Berdych, un meci interesant în care nu ştiu cu cine să ţin. Parcă aş opta pentru suedez, fiindcă acesta sigur nu va face figuraţie în a doua finală la rând. Dincolo, cred că stângaciul Nadal nu va avea probleme cu stângaciul Melzer. Spaniolul nu slăbeşte strânsoarea ca Djokovic, al cărui meci cu Melzer a fost un festival de scurte şi contrascurte. La un moment dat, comentatorul, unul foarte bun şi discret (există, iată!), a avansat ideea interesantă că Melzer pune atâtea scurte fiindcă l-ar fi ajuns oboseala. Imediat, austriacul a pus o scurtă cu două mâini! N-a fost întâmplare, a mai recidivat de câteva ori. În final, a arătat o fragilitate pe care un prădător ca Nadal nu i-ar fi iertat-o. A ratat o minge de meci atât de simplă, încât şi spectatorii care intră pe teren la reclama PariBas ar fi concretizat-o fără probleme!

Dar uite că m-am luat cu tenisul şi am uitat de meciul cu Macedonia... Pagubă-n ciuperci! Probabil că selecţionerul junior a pregătit tactica în funcţie de Pandev, cel cu afinitate pentru ţările cu roşu, galben şi albastru pe steag (sunt încă fascinat de găselniţa comentatorului teverist de la finala Ligii Campionilor), aşa că băieţii s-au bulversat de tot atunci când nu l-au văzut pe Pandev în teren. Pe Honduras nu cred că îi mai iertăm, trebuie să le arătăm că meritam să fim în locul lor în Africa de Sud. Om fi noi din lumea a treia, dar măcar să fim cei mai buni!