Dacă vrem să ne mântuim şi să fim miluiţi de Hristos, să avem credinţă tare, vie, curată, statornică. „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui credincios!”, să avem credinţă puternică şi toate le vom dobândi.
Îndoiala în credinţă a adus lumea aici, la marginea prăpastiei. Îndoiala în credinţă a creat atâtea secte şi a adus dezbinarea în Biserică, în familie şi peste tot. Cum ne putem întări în credinţă ca să scăpăm de îndoială şi de cumplitele ei urmări? Numai prin rugăciune şi post, prin deasă spovedanie şi împărtăşire şi prin citirea cărţilor sfinte. Căci aşa a răspuns Mântuitorul ucenicilor Săi care L-au întrebat: Pentru ce noi n-am putut să-l scoatem? Pentru puţina voastră credinţă (Matei 17, 19-20). Acest neam de diavoli cu nimic nu poate fi scos, fără numai cu rugăciune şi cu post! (Marcu 9, 28-29).
Vedeţi ce ne răspunde Hristos? Vedeţi puterea rugăciunii ajutată de post? Vedeţi puterea postului ajutat de rugăciune? În zadar unii vorbesc de rău postul. În zadar alţii se roagă, dacă nu vor să postească. Uniţi rugăciunea cu postul, mergeţi regulat la Sfânta Liturghie, spovediţi-vă curat, mai ales acum în Sfântul şi Marele Post. Împăcaţi-vă, ajutaţi-vă în greutăţile vieţii şi creşteţi-vă copiii în credinţă şi frică de Dumnezeu, ca să nu fie robiţi de diavolul prin păcatele tinereţii. Doar vedeţi câţi părinţi suferă pentru copiii lor bolnavi, neascultători şi răi. De ne vom ruga cu credinţă şi cu post, vom dobândi cererile noastre şi vom putea rosti cu folos rugăciunea omului din Evanghelie: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”.