Rugăciunea este calea profundă de comunicare cu Dumnezeu, în funcţie de profunzimea şi puritatea trăirii, sufletul se uneşte cu Creatorul într-o lume subtilă hrănitoare şi înălţătoare. Protecţia şi împlinirea spirituală este maximă atunci când omul devine copilul blând smerit în faţa Tatălui care-l protejează şi-l ia sub “sânul” său.

Omul în primul rând prin rugăciune aduce mulţumire pentru tot ceea ce primeşte bun şi rău în viaţă, aducând slavă Tatălui Ceresc şi Trinităţii Creatoare, dar ades înaltă cereri din durerea sufletului, trupului sau din bucurie, spre ascultare şi împlinire. Omul smerit şi cu intenţie bună în sufletul său, este ascultat de Cer  prin mijlocitorii cereşti : Sfinţii Părinţi, Cuvioşi şi Mucenici, Îngeri, Serafimi, Heruvimi, Arhangheli Păzitori şi Protectori.

Cea mai înclinată spre suferinţele pământenilor este Preasfânta Fecioară Maria, care devenind Mama Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos devine mama noastră a tuturor şi Regina lumii, dar şi tatăl pământean dar netrupesc al Domnului, Sfântul Iosif care mijloceşte ca tată spiritual pentru întregirea şi protejarea familiilor.

Este o taină să simţi nevoia să te rogi la însăşi Trinitatea Cerească, Puterea Supremă Divină în Ceruri: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi să fii ascultat pe deplin. Când te rogi Puterii Supreme din Ceruri, Sfintei Treimi, trebuie să pui tot sufletul, smerit şi toată dragostea ta dumnezeiască, pentru a fi plăcută şi ascultată, mândria şi aroganţa este foarte neplăcută Domnului şi o condamnă, o pedepseşte. De aceea bine ar fi să cerem mijlocitorilor cereşti harul şi înţelepciunea de-a ne ruga cuviincios, ca nu cumva cererile noastre îndreptate spre Cer să ne condamne în loc să ne apropie de Dumnezeu.

Rugăciunea este foarte puternică când este spusă în grup sau are blagoslovenia părinţilor preoţi sau monahi, poate înălţa sufletele din chinurile iadului şi salva sufletele viilor de atacuri diverse dăunătoare.

Părintele Ilie Cleopa a fost un mare duhovnic, rugător şi scriitor bisericesc a cărui experienţă îndelungată de călugăr ascultător, preot, stareţ, sihastru şi profund cunoscător al Sfintelor Scripturi al scrierilor filocalice, dogmatice, morale şi canonice ale Sfinţilor Părinţi, l-au făcut un adevărat părinte şi povăţuitor sufletesc al călugărilor şi al multor credincioşi din toate categoriile sociale. Părintele are peste 20 de volume scrise cu învăţături creştine ortodoxe explicând şi redând diverse teme spirituale de mare profunzime cum sunt şi treptele rugăciunii şi evoluţia omului prin rugăciune în faţa lui Dumnezeu.

În harul divin primit de-a lungul anilor de la Dumnezeu a adus lămuriri şi deschideri largi a viziunilor despre viaţă şi spiritualitatea creştinului român ortodox şi în general al creştinismului ortodox.

 

În învăţăturile sale spunea, citez:

“Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune. ”
“Atenţia este puterea rugăciunii din faţa Mântuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugăciune. Cel ce se roagă des, însăşi rugăciunea i se face lui cel mai mare dascăl al rugăciunii. Cel ce pe dulceaţa rugăciunii o a aflat, pururea voieşte să fie singur.”
“Când vei vedea pe cineva că te urăşte sau te nedreptăţeşte, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, începe să-l pomeneşti la rugăciune.”

Părintele atribuia harului rugăciunii şapte trepte în funcţie de nivelul la care credinciosul sau monahul ajunge prin credinţă, post, jertfă şi smerenie în faţa lui Dumnezeu, şi anume citez:
rugăciunea gurii: “este graniţa cea mai depărtată a rugăciunii, însă creşterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneşte cu Dumnezeu.”
rugăciunii inimii: “când noi zicem o rugăciune cu limba şi o înţelegem cu mintea şi o simţim cu inima, ea devine sferică, rotundă în mişcarea sufletului nostru. Este mai desăvârşită, iar la ia ajunge unul din zece mii.”
rugăciunea minţii: ”e rugăciunea în care inima se uneşte cu mintea scăpând de imaginaţie şi cufundându-se în iubire şi înţelegere.”
rugăciunea de sine mişcătoare: “omul oriunde s-ar afla, inima lui se roagă permanent, dacă-i în avion, la masă, pe stradă, dacă doarme, inima lui se roagă neîncetat. Dacă această rugăciune ajunge să fie de sine mişcătoare toată viaţa omului este o rugăciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roagă neîncetat.”
rugăciunea cea văzătoare: “ înseamnă că oameni înainte văzători sau cu minte înainte văzătoare de Dumnezeu…se suie cu mintea aşa de tare ca el vede aici unde suntem noi caţi demoni sunt şi câţi îngeri sunt. Vede pe cel ce şi-a curăţit inima, vede şi gândurile ce le gândeşte fiecare.”
rugăciunea în extaz sau în uimire: “ prin aceasta în vremea rugăciunii, omul se răpeşte cu mintea la cer, faţa lui se face ca focul şi mâinile şi degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este pe pământ cu mintea, ci numai în cer.
rugăciunea cea duhovnicească, se cheamă vedere duhovnicească şi Împărăţie a cerului: “este mai presus de hotarele rugăciunii, omul este răpit în ceruri, mintea omului nu mai lucrează după a sa putere, ci este luată de puterea Duhului Sfânt şi-i dusă în slăvile cereşti şi nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusă la descoperiri mari în iad, în cer, unde vrea să-l ducă Duhul Sfânt. Şi omul acesta este în mari descoperiri şi când vine iar în aşezarea lui, nu ştie dacă a fost în trup sau afară de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai înaltă rugăciune de abia unul din neam în neam se învredniceşte de o descoperire ca aceasta”.

Omul credincios, indiferent de apartenenţa sa socială, etnică, rasială, indiferent de valoarea sa social-morală în lume, în faţa Cerului Divin, numai fapta bună, credinţa, speranţa şi dragostea de Dumnezeu îi dă o identitate, recunoaştere şi înălţare.

Faptele bune fără credinţă şi credinţa fără fapte bune este în van. Suferinţele, nedreptăţile de orice fel oferite ca jertfe sunt plăcute Domnului, căci izvorăsc din durerea şi dragostea de fata de El şi încrederea smerită a milosteniei Acestuia.
 

După harul rugăciunii

În rugăciune, Dumnezeu şi omul se întâlneşte la nivelul cel mai subtil şi cuprinzător, prin rugăciunea în credinţă şi cu dragoste puternică “se mută munţii” şi se fac “minuni vindecătoare”. Să ne dea Dumnezeu fiecăruia după dorinţa din harul rugăciunii, pentru a gusta din dulcele luminii spirituale care uneşte Cerul cu pământul, ce îmblânzeşte sufletele dându-le bucuria şi dragostea de viaţă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Treptele rugăciunii.

Comentarii