Sfintele Scripturi ni-L descoperă pe Dumnezeu, Creator şi Stăpân al tuturor lucrurilor. El n-are nevoie de banii noştri, ci de noi înşine. El a venit ca să ne dea, nu ca să ne ia ceva. Învăţătura despre dărnicie nu este o cerşeală de la oameni pentru Dumnezeu. Nu putem să vorbim despre dărnicie până nu suntem convinşi de însemnătatea ei şi mai ales până nu o facem după cum spune Sfânta Scriptură. Îmi propun în cele ce urmează să împlinesc mandatul de slujire pe care Domnul Iisus l-a dat ucenicilor Săi în lume şi prin ei, nouă, preoţilor: "Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit" (Matei 28:20)

Scopul pentru care Biblia învaţă dărnicia nu este să ne amintească despre obligaţiile noastre faţă de Dumnezeu. Noi avem nevoie de optica divină, în toate aspectele vieţii creştine; să vedem toate lucrurile în lumina lui Dumnezeu. 

Altfel le vedem pe dos, le vedem eronat. Cercetarea adevărului despre dărnicie ne descoperă că e vorbă de har şi părtăşie. 2 Corinteni 8:4 spune: "Şi ne-am rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi".

Este un adevăr nespus de preţios să ştim că Biserica lui Dumnezeu este divină, ca şi Capul ei, Hristos; că toate acţiunile ei sunt inspirate şi patronate de Duhul Sfânt; că toate manifestările bisericii sunt servicii divine, cum inspirat le-au numit înaintaşii noştri. Activităţile bisericii nu sunt lipsite de sens sau scop. Biserica are raţiunea de a fi ca o părtăşie între ea şi Dumnezeu, precum şi între toţi membrii ei. În toate bisericile este cultivată părtăşia în credinţă, în slujire, în rugăciune, în slăvirea lui Dumnezeu, în participarea la Cina Domnului, chiar şi în suferinţă. 

Dar câte biserici cultivă părtăşia şi în dărnicie?

Macedonienii au fost daţi exemplu de dărnicie nu dăruind pentru că li s-a cerut, ci pentru că s-au oferit singuri s-o facă. Secretul dărniciei bogate stă în convingerea că noi înşine trebuie să fim dăruiţi în întregime lui Dumnezeu; iar odată cu noi vor fi dăruite şi bunurile noastre. Sunt convins că macedonienii au fost învăţaţi de apostolul Pavel, dinainte, despre harul şi părtăşia la dărnicie. Bisericile din Macedonia au fost învăţate, îndrumate în învăţătura completă a Domnului Iisus. Pentru ei dărnicia nu era o obligaţie, ci un privilegiu. Aşa este arătată în Biblie dărnicia, ca har şi părtăşie. Aşa să o privim şi noi, teoretic şi practic. O optică sănătoasă rezultă într-o dărnicie îmbelşugată, o dărnicie îmbelşugată este o îmbogăţire sigură. Mai cu seamă când e făcută cu bucurie şi dăruire de sine.

Iubiţi credincioşi, vă îndemn să aprofundaţi învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Cuvântului Lui Dumnezeu, îmbogăţiţi-vă în Biserica Sfânta fiind mărinimoşi în biserica frăţiilor voastre. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu noi toţi!

(Părintele Gabriel, www.inaltarea-domnului.org)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cugetări despre dărnicia creştină - o cale sigură de îmbogăţire în Dumnezeu.

Comentarii