Aş începe următoarea expunere, prin a formula câteva întrebări simple. Ce ar trebui să înţelegem prin cuvântul „prostituţie” şi de unde derivă acest cuvânt? Nu este prostituţia o formă demonică a materialismului? Ce credeţi oare, că desemnează sintagma „casă de toleranţă” şi până unde merge această „toleranţă”? Nu merge această „toleranţă”, de multe ori, până la cele mai stranii perversiuni sexuale ş.a.m.d.?
Aş aminti, din istoria noastră, că prostituţia a mai fost legalizată o dată, în perioada interbelică (prin anii’30) şi cartierul plin de bordeluri din Bucureşti, botezat în batjocură contra creştinilor „Crucea de piatră”, a rămas de tristă faimă şi a atras pe calea pierzaniei mii şi mii de femei creştine din toată ţara.

Noua reglementare a prostituţiei
Emisiunea „Între Bine şi Rău”, difuzată pe postul TVR 1 în seara zilei de 13 martie 2007 a adus în centrul atenţiei publice un neaşteptat proiect de „legalizare”, sau mai bine zis de  nouă „reglementare” a prostituţiei.
Însă, noul Cod Penal la care încă se „lucrează”, se pare că nu doreşte să o mai incrimineze, pe motivul „obiectiv” că, legea nu mai poate fi aplicată, că amenzile sunt prea mari şi că nu sunt efectiv plătite de persoanele acuzate de practicarea prostituţiei. Aşa că,  uitându-se la alţi vecini de-ai noştri, la legislaţia din alte state europene, precum Olanda, Germania ş.a. (mai „înaintate”), unii parlamentari s-au decis să aducă noi schimbări în domeniu şi, totodată să impoziteze activităţile aferente acestuia, ca şi când prin asta s-ar eradica sărăcia.
Trebuie remarcat că nici momentul n-a fost ales întâmplător: 13 martie, în Postul Mare al Sf. Paşti. Fără îndoială că, artizanii proiectului de modificare a articolului vizând prostituţia au ştiut acest lucru şi au mizat tocmai pe faptul că, în această perioadă, Biserica Ortodoxă Română şi chiar toţi creştinii în general, vor rămâne negreşit lipsiţi de reacţie, adică se vor afla în imposibilitatea totală de a se împotrivi cum se cuvine, şi ca atare se vor trezi poate prea târziu şi în faţa faptului împlinit.

O problemă foarte gravă pentru societatea românească
Ca tânăr autor de cărţi şi creştin ortodox, voi face poate opinie separată faţă de aceşti domni „binevoitori” şi „patrioţi”, analizând această problemă şi pe care eu unul, o consider nu suficient de gravă, ci foarte gravă pentru societatea românească. Nu mă îndoiesc de faptul că există opinii pro şi contra, motivate de subiectivitate sau de diverse interese. Dar, eu cred că, ceea ce este cel mai important este să rămânem cât mai lucizi şi obiectivi, să încercăm pe cât posibil să descifrăm orice s-ar ascunde în spatele acestei imense „afaceri” pentru statul român şi persoanele în cauză, practicante sau beneficiare a acestor „servicii”.

Proiect lipsit de substanţă
În opinia mea, mai întâi acest proiect de „racordare la valorile şi normele” Uniunii Europene e lipsit de substanţă atâta vreme cât nu avem adoptată o Constituţie a acesteia. Rămâne astfel, la alegerea noastră ce legi adoptăm la nivel naţional. Nimeni nu ne poate obliga să imităm legislaţia vreunui alt stat european. „Legalizarea” prostituţiei în România este prin urmare responsabilitatea consilierilor şi politicienilor români, dar şi a poporului român, deoarece implicaţiile acesteia sunt nebănuit de mari în cadrul interesului general.
Dacă ţinem cont, fie şi numai de faptul că, peste 80% dintre români se declară ortodocşi, că Ortodoxia a condamnat întotdeauna şi categoric prostituţia şi depravarea, iar intelectualii noştri autentici resping o asemenea „reformă”, văzută ca profund imorală şi nocivă pentru dezvoltarea personalităţii umane a tinerelor generaţii, atunci nu este firesc să ne întrebăm, domnilor şi doamnelor, ce se urmăreşte de fapt prin promovarea acestor norme legislative care să permită includerea unei noi meserii în nomenclatorul oficial existent, precum prostituţia? Nu este firesc să vedem în aceasta un tupeu formidabil faţă de o ţară cu o populaţie în proporţie covârşitoare ortodoxă?
Poate că ar fi mai bine să nu ne pierdem în amănunte şi să pierdem esenţa lucrurilor. Să vedem deci care ar fi scopurile urmărite de fapt (ascunse în mare măsură publicului) şi efectele adoptării acestor norme.

Legislaţia permisivă poate afecta pe termen lung moralitatea
În primul rând, o legislaţie permisivă faţă de femeile care practică prostituţia afectează în cel mai înalt grad şi pe termen lung, educaţia şi moralitatea existentă, şi aşa destul de zdruncinată de perioada ateistă a comunismului, dar şi de tranziţia îndelungată către capitalism. Această legislaţie nu va face alt lucru decât să încurajeze şi mai mult prostituţia, care ar avea astfel toate şansele să devină „sport naţional”! Ea se va generaliza şi îi va atrage pe mulţi dintre români (curioşi sau slabi în faţa unor astfel de ispite întâlnite la tot pasul) şi românce, care ar prefera aceste câştiguri mai mari şi mai uşor de obţinut. Sunt doar atâtea fete frumoase în România şi atât de puţine perspective de viitor…
Ea va încuraja în mod cert şi alte patimi şi vicii, precum consumul de droguri, libertinajul, perversiunile sexuale etc., care îi vor îndepărta pe tineri şi mai mult faţă de datoriile fireşti pe care ei le au faţă de familie, faţă de societate, faţă de semenii lor, şi chiar faţă de Dumnezeu. De ce¬? Pentru că se leagă unele de altele.

Educaţia şi morala creştină şi familia, ţinta atacurilor
În acest fel, să reţinem faptul, că este atacată educaţia şi morala creştină şi în mod special, familia. Pentru că, în mod cert infracţiunea adulterului va deveni complet inutilizabilă şi desuetă, iar prin cultivarea relaţiilor extra-conjugale (pentru început prostituate, apoi amante) familia va fi ruinată treptat şi sigur. Iar numărul divorţurilor, foarte mare şi în prezent (şi nu numai în România; de circa 70% din totalul căsătoriilor oficiate în unele ţări!) va exploda pur şi simplu. Trebuie să reflectăm mai ales asupra faptului, că prin recurgerea la serviciile  „maşinii de făcut sex” (deţinătoare de „tehnici ultrasofisticate”, orientale sau nu…), va creşte fără nici o îndoială nemulţumirea faţă de partenera de viaţă (pentru „lipsa de profesionalism” sau refuzul perversiunilor sexuale!), care nici ea desigur, nu va putea fi de acord să devină un simplu element de decor, şi putem anticipa că ulterior se va arunca în consecinţă, răzbunându-se, într-o altă relaţie…

Se va da undă verde şi extinderii pieţei drogurilor
În al doilea rând, prin înflorirea prostituţiei se va da undă verde şi extinderii pieţei drogurilor. Şi, la fel ca în alte state europene care au permis prostituţia, se vor adopta reglementări cu mult mai blânde faţă de producătorii, traficanţii şi consumatorii de droguri! Ne putem aştepta la aşa ceva. În fond, de ce să nu recunoaştem, sunt la mijloc interese financiare uriaşe pentru acapararea acestei pieţe de desfacere din România, atât pentru toţi cei enumeraţi aici, dar şi pentru forţele oculte care au tot interesul să ne menţină într-o stare perpetuă de sărăcie şi de ignoranţă, sau într-o stare de manipulare fără de ieşire. Cei avizaţi ştiu desigur la cine mă refer, adică la masonerie.
Având în vedere momentul ales de artizanii proiectului „modernist”, la numai două luni şi jumătate de la aderarea efectivă a României la structurile UE şi susţinerea lui într-o emisiune de largă audienţă de la televiziunea publică, de către ministrul Justiţiei şi cel de Interne (care au adus argumente complet neconvingătoare, reducţioniste la nivelul societăţii şi uneori, de-a dreptul puerile, precum că, s-ar rezolva problema socială a multor femei, problema sănătăţii lor, dar şi a consumatorilor de sex, ar creşte veniturile la buget cu jumătate de miliard de lei anual…) iar ca invitaţi au mai punctat câte ceva, însăşi câteva „practicante” ale „meseriei” şi un gigolo prezentat ca „actor” şi regizor de filme porno (premiat pe plan internaţional!), putem trage iarăşi o concluzie importantă: această iniţiativă vine din exteriorul României şi la cererea unor cercuri europene, care apreciază tocmai munca acestor doi miniştri de la acea vreme (d-na Macovei şi d-l Blaga), care au dat rezultate notabile.
Adevărul trist este că aceşti doi miniştri pomeniţi mai sus m-au dezamăgit prin pasiunea lor pentru „reglementarea” pe baze noi a prostituţiei. Iniţiativa lor corespunde societăţii secularizate la care ne-am alipit (şi în care vom fi înglobaţi sau absorbiţi) şi care nu doreşte în chip tot mai evident, să ne păstrăm propria identitate naţională de popor creştin-ortodox. Ea ne doreşte într-o nouă formulă, „reformată” sau protestantă chiar. Pentru că numai protestantismul, din care au izvorât mii de secte în întreaga lume, încuviinţează pe ascuns sau nu, prostituţia.

Argument forte
Dar argumentul forte împotriva „liberalizării prostituţiei” îl putem găsi lesne, chiar în însăşi legislaţia internaţională privind drepturile omului, în Convenţia privind exploatarea femeilor, ratificată de România încă din 1951. Nu putem fi de acord cu desfiinţarea acestui tratat printr-o lege a Parlamentului, aşa cum ne îndemna dl. Vasile Blaga în această emisiune. Pentru că, prostituţia este nu numai un mare păcat sau un pericol social grav, ci ea lezează şi viciază profund modul nostru de viaţă, demnitatea fiinţei umane (a femeii) şi conduce la consecinţe grave, nu numai din punct de vedere moral, aşa cum am mai arătat.
Din punct de vedere creştin, am putea obiecta desigur că, prostituţia sau desfrânarea (generală) păcătuieşte prin aceea, că se abate clar de la legile firii şi are ca suport trupul omenesc (templu al lui Dumnezeu). Căutarea plăcerilor trupeşti devine o mare obsesie şi este o manifestare diavolească. Căutarea plăcerii este o lozincă care exprimă „spiritul vremii” sau „filosofia” lui Antihrist, în acord cu altele de genul: „Simte şi trăieşte!”, „Trăieşte clipa!”, „Viaţa e scurtă”, „Să trăieşti puţin dar bine…” etc.

Agresiune crescândă faţă de Ortodoxie
În faţa acestei ameninţări reale şi agresiunii crescânde faţă de Ortodoxie (chiar dacă indirectă), societatea românească şi intelectualitatea trebuie să ia atitudine cât mai urgent. Referendumul propus de singura persoană din emisiunea pomenită, care s-a opus „legalizării păcatului” (dl. George Pruteanu) este o soluţie, având în vedere importanţa acestei probleme pentru păstrarea sănătăţii morale a naţiunii noastre. În acelaşi timp, cred că sunt necesare marşuri de protest în întreaga ţară pentru a sensibiliza clasa politică, pentru a o trezi din starea vegetativă în care se află, când nu e campanie electorală.
Să ne amintim cum au reacţionat musulmanii din statele arabe, când s-au publicat acele jigniri la adresa lui Mahomed într-un ziar danez. Noi nu suntem atât de înflăcăraţi de felul nostru, dar întotdeauna ne-am apărat credinţa şi neamul în faţa oricăror agresiuni majore la adresa lor. Să ne mai amintim şi de faptul că nu ne face cinste lipsa de reacţie în faţa marşului homosexualilor din Bucureşti şi nici cea arătată faţă de încercarea de scoatere a icoanelor şi simbolurilor religioase din spaţiul public.

Biserica va supravieţui prin voinţa Sa
Consider că între timp ne-am mai trezit din indiferenţa sau letargia care ne-a cuprins. Dumnezeu ne va lumina în continuare şi ne va întări să rezistăm oricărui asalt venit din partea „spiritului vremii” sau secularizării actuale. Biserica va supravieţui prin voinţa Sa. Important este ca noi înşine, să nu ne înstrăinăm faţă de Dumnezeu, să nu-I întoarcem spatele şi nici să nu-i lăsăm expuşi pe semenii noştri. Şi ce poate fi mai important decât să-L slăvim şi să-I apărăm numele, îndeosebi noi cei botezaţi cu Duhul Sfânt?
Să nu uităm nici adevărul că, în fiecare dintre noi există o anumită lucrare a lui Dumnezeu. Avem cu toţii deci, un dar primit şi în acelaşi timp unele datorii de la care nu ne putem sustrage. Aşa cum, dintre toţi românii, Ştefan cel Mare şi Sfânt se gândea atât de mult la moştenirea pe care o va lăsa urmaşilor şi-i îndemna pe supuşii săi să procedeze la fel, aşa şi noi cei de astăzi suntem datori faţă de prezentul şi viitorul României, adică faţă de copiii noştri şi generaţiile care vor veni după noi până la sfârşitul veacurilor, sfârşit pe care nimeni dintre noi nu-l poate şti.
Iată de ce, avem cu toţii o responsabilitate imensă în acest sens. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Implicaţiile profunde ale acceptării prostituţiei sau deschiderii caselor de toleranţă.

Comentarii