Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La ce folos e jertfa lui Iisus
De-n mine e atâta necredinţă!
Ce Har Măreţ a coborât de sus
Şi, totuşi, eu mă zbat în neputinţă.
La ce folos e dragostea eternă
Şi grija şi căldura mângâierii.
De-n mine e o-ncrâncenare mută,
Şi respingând, mereu, darul iertării.
La ce folos e Locul cel de Sus
Ce Domnul mi l-a pregătit în Slavă,
De viaţa mea-i trăită păcătos,
Căci nicidecum nu-l voi vedea vreodată.
(Gabriela)
Metanie
Inima îmi tresare!
Pulsul îmi cântă viaţa,
tresărirea - bucuria,
gândul - recunoştinţa.
Îi urmăresc "pasul"!
privirea adâncă, pierdută;
Îşi zâmbesc unul altuia!
Se înţeleg din viaţă!
Respiră adânc!
"Doamne, miluieşte-mă!"
Doar zgomot de rasă!
Atâta graţie în pas, dans!
Fruntea-i sărută pământul!
Mă bucur şi mă ruşinez!
Mâna caldă mă atinge!
Respiraţia trăieşte cu mine!
Fac la rându-mi calm, uşor
să nu pierd ritmul.
Ridic privirea,
văd icoana,
fereastra către Iisus.
Să mă despartă de El
fereastra ori neputinţa mea?
Pun gândul în rugă!
Tresărirea inimilor,
glasurile noastre
se unesc într-un sunet.
Răsună în Lăcaşul Sfânt!
Suntem trei!
Ne unim în rugă!
"Doamne, miluieşte!"
(Ludmila Ferent)
