Duhul Sfânt: Roata credinţei
Într-o zi, un om credincios fu întrebat de un prieten al său:
- Spune-mi, frate, când omul se întoarce din nou la Dumnezeu, ce daruri încep să lucreze mai întâi în viaţa lui: credinţa, căinţa, frica de iad, nădejdea?
Credinciosul i-a răspuns:
- Spune-mi, prietene, când o roată începe să se învârtă, care-i spiţa care porneşte mai întâi?
- Pornesc toate deodată, răspunse prietenul.
- Vezi, zise credinciosul, aşa e şi când, sub bătaia vântului Duhului Sfânt, sufletul nostru porneşte la drum nou. Toate darurile cereşti şi sufleteşti se pornesc deodată, spre o rodnică lucrare, întocmai ca spiţele roţii.
Dumnezeu: Copilul înţelept
Un gospodar, fiind încercat de nevoi, fu silit să-şi mute familia într-o casă mai mică.
Nevasta lui, auzind vestea aceasta, plângea. Unul dintre copii o întrebă:
- De ce plângi, mamă?
Ea se jelui, zicând:
- De-acu' vom sta într-o casă mică, urâtă, şi vom fi săraci.
Copilul o întrebă din nou:
- Mamă, în casa aceea mică şi urâtă n-are să mai fie Dumnezeu?
Ruşinată de vorbele copilului, mama îşi şterse lacrimile şi nu se mai jelui.
Recolta bună şi Dumnezeu
Doi săteni stăteau de vorbă.
Unul zise:
- Sunt foarte mulţumit de recolta mea şi-ţi mulţumesc şi dumitale pentru ajutorul pe care mi l-ai dat la cărat.
Celălalt răspunse:
- Şi eu îţi mulţumesc că mi-ai dat o mână de ajutor când am secerat.
Un copil al unuia din ei, care se afla de faţă, îi zise tatălui său:
- Tată, dar lui Dumnezeu nu-i mulţumeşti că ţi-a dat recoltă bună?
Cei doi săteni, ruşinaţi, se priviră şi-şi ziseră în sinea lor: "Copilul are dreptate. Noi am uitat de Dumnezeu".
Iertarea: Chiar de nu eşti vinovat, cere iertare!
Un sătean era certat cu altul. Diavolul îi puse în minte gândul să ucidă pe cel cu care se duşmănea.
Celălalt, care era un om credincios, când se duse la spovedit, îi spuse părintelui despre această vrăjmăşie.
Preotul îi spuse că se va putea împărtăşi numai dacă se împacă cu duşmanul său.
Omul merse atunci la cel cu care era certat şi-i zise:
- Iată, prietene, am venit să-ţi cer iertare şi să mă împac cu tine, că vin Sfintele Paşti şi aş vrea să mă împărtăşesc...
Celălalt îi răspunse:
- Bine-ai făcut c-ai venit, pentru că, uite, trebuie să-ţi spun că de trei ori te-am pândit la loc dosnic să te omor. Mulţumesc lui Dumnezeu c-ai venit şi m-ai ferit astfel de mare păcat.
Cu sufletul plin de dragoste, cei doi săteni îşi dădură mâna şi de-atunci rămaseră prieteni buni.
Maica Domnului: "Fără stricăciune..."
- Cum a putut naşte fără stricăciune Sfânta Fecioară Maria pe Domnul nostru?, îl întreabă un om pe un preot.
Preotul îi răspunse:
- Lumina soarelui trece prin geam şi vine la noi fără să strice sticla geamului. Tot aşa, lumina vieţii a trecut prin Maica Preacurată fără să-i strice trupul.