Evlavia care a cuprins sufletele şi casele noastre cu prilejul Sfintelor sărbători ale Paştelui ne-a făcut să înţelegem, o dată mai mult, cât de important este pentru spiritualitatea creştină imperativul cristic adresat lui Petru de a întemeia Biserica neamurilor, pe o unică şi indivizibilă credinţă: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu vor birui-o!”.

Din anul de tristă amintire 1054, când s-a produs marea schismă în sânul Bisericii creştine, fanta care a separat spiritualitatea occidentală de cea răsăriteană s-a tot lărgit şi s-a adâncit în decursul timpului, până s-a transformat într-o veritabilă prăpastie.

Protestantismul nu a făcut decât să accentueze acest proces, creând o altă desprindere în chiar cuprinsul bisericii catolice. Îndemnul lui Isus de a păstori peste o singură turmă a fost cu totul abandonat. Se nesocotea cu aroganţă una dintre cele mai importante porunci ale Mântuitorului.

La mijlocul secolului trecut, minţi inspirate de Sf. Duh, Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul ecumenic Atenagora I, au ridicat reciproc anatemele pe care cele două mari Biserici le-au aruncat una asupra celeilalte. Pentru prima oară se întrezărea posibilitatea construirii unor punţi între cele două maluri ale creştinătăţii. Urmaşii acestora, Sf. Papa Ioan Paul al II-lea şi ex-patriarhul BOR, Teoctist, nu au făcut decât să contribuie la înfăptuirea dezideratului cristic: o turmă şi un păstor. „Trăiască Biserica unită!” striga mulţimea de pelerini adunaţi în Piaţa San Pietro, cu prilejul vizitei ex-patriarhului Teoctist la Vatican.

Strădaniile Congresului ecumenic de la Sibiu din toamna anului trecut, ca şi cele ale noului Patriarh BOR, Prea Fericitul Daniel, sunt canalizate în aceeaşi direcţie, adică spre ecumenism.

La rândul nostru, noi, oamenii simpli, dar conştienţi de importanţa realizării acestei mari opere, încercăm, cu puterile noastre, să păşim în direcţia preconizată de Isus. Astfel, am obţinut de la reprezentanţii Bisericii Catolice (Episcopul Petru Gherghel şi Decanul de Bucovina, Ştefan Babiaş) un sfânt lăcaş în comuna Arbore, nu departe de Suceava, pentru a întemeia un muzeu religios, întrucât dispun de un mare număr de exponate aparţinând mai multor culte: cărţi religioase vechi din sec. XVI – XIX, - scrise cu diferite alfabete, slavon, gotic, latin, elin, copt, ebraic, etc. -, obiecte de cult – icoane vechi, candelabre, sfeşnice, potire de argint, crucifixe, sculpturi, dar şi ceasuri de buzunar, de masă şi de perete înfăţişând diferite scene biblice, monede vechi, unele din sec. IV, înfăţişând pe Sf. Constantin, şi altele cu diferite teme religioase, manuscrise, un gramofon vechi (cu pâlnie de lemn de rezonanţă) cu discuri religioase, broderii, etc..

 

Apreciere şi susţinere.

Cei care au văzut o parte dintre obiecte le-au apreciat şi chiar mi-au întins o mână darnică: stavrofora Heruvima Chihai, stareţa Mănăstirii Dragomirna, sora Veronica Fontalba, cucernică misionară catolică, ing. Olexandr Petrovici Marusevici, conducătorul unui grup de turişti ucraineni, P.S. Eftimie, Episcop al Romanului, Arhimandritul Clement Haralamb, exarh al Arhiepiscopiei Iaşilor, P.S. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului.

Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor ne-a ajutat substanţial iar Excelenţele Lor, fostul Consul General al Ucrainei la Suceava, Vasile Boeciko, şi actualul Vice-Consul al Ucrainei la Suceava, M.Lienkov, ne-au făgăduit că nu ne vor uita.

 

Ajutor.

Neavând suficiente mijloace de a renova biserica destinată muzeului solicit ajutorul celor care pot contribui cu ceva la definitivarea lucrării acesteia. Menţionez că această acţiune nu îi priveşte doar pe români, ci şi pe polonezi, germani, ucraineni şi unguri.

Accentuez de asemenea că acest muzeu se va afla pe un mare traseu turistic, întrucât va fiinţa lângă vechea ctitorie a lui Luca Arbore, hatmanul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi nu departe de celebrele mănăstiri din Nordul Moldovei. Totodată, trebuie conştientizat şi faptul că acest muzeu se va număra printre unicatele „dulcii Bucovine”.

Credem că ne-am îndeplinit datoria faţă de credinţa strămoşească, urmând ca ceea ce mai rămâne de făcut să încredinţăm graţiei divine şi oamenilor binevoitori.

 

Prof. Arhid. Ştefan HRENIUC

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pentru unitatea Bisericii creştine.

Comentarii