Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Am pomenit în articolul precedent despre prima deziluzie fotbalistică a sezonului. Cred că nu exagerez afirmând că se mai poate adăuga maximum una! Aşa cum mărturiseam deunăzi, ţin partea provinciei în lupta pentu titlul intern. Ştiu, sunt conştinent, că CFR Cluj ar merita să piardă acest campionat, doar eu sunt cel care l-am numit pe preşedintele CFR-ului Uliu Mureşan, din pricina amestecării sale în troaca "miticistă". Dar tot atât de adevărat este că Steaua nu merită să-l câştige... Cei care vor triumfa (ca nuca-n perete acest verb!), o vor face mai degrabă pentru că unii au fost mai fraieri, iar alţii au muncit în locul lor când le ardea buza.
Dacă sunteţi de vârstă medie, priviţi-vă copiii... Nici nu erau născuţi când Universitatea Craiova îşi adjudeca titlul! Dacă sunteţi adolescenţi, admiraţi-vă în oglindă: sunteţi de-un leat cu ultimul titlu ajuns în provincie! Dacă Bucureştii sunt inima, hai şi o oarecare parte din creier, oare chiar aşa de atrofiată să fie ţara asta la nivelul celorlalte organe sau membre?!
Lăsând la o parte chestiunile abstracte, Dinamo este cea care a hotărât, cel puţin până la etapa ultimă de astăzi, destinul campioanei. După penalty-ul tras la indigo după Semedo, de data asta fluierat, Dănciulescu a plonjat magnific la golul secund (hai visto, Vieri?!), fără să-i pese că îşi riscă organul olfactiv, paradit în meciul cu oltenii. Totuşi, rolul lui Tudor nu poate fi neglijat. Perversă această desemnare a sa, parcă dinadins pentru a-şi ispăşi păcatele, nu neapărat cu vreo directivă anume, cât pentru că auzea el însuşi cum îi bâzâie musca pe căciulă! Aşa şi-a imaginat el rolul justiţiarului. A fluierat sfârşitul meciului ca o izbăvire, la secundă, deşi abia dacă se jucase efectiv jumătate din timpul suplimentar. În ce-l priveşte pe Bratu, după ce arată în ultima vreme, ar putea candida pentru Euro, dar şi Piţi poate simula selecţia!
