Duminică, 23 martie, catolicii sărbătoresc Sărbătoarea Paştelui. În Ţara Moţilor, mai precis la Bistra, mai poate fi întâlnit un obicei vechi de mai bine de două secole.

Prăgşorul este o combinaţie complexă de sărbătoare religioasă şi laică, care începe în Vinerea Mare, în timpul slujbei de Prohod şi se încheie în Duminica Tomii, numită în popor Paştele Mici sau Păscuţele. Petrecerea din această ultimă zi a sărbătorii poartă numele de Prăgşorul Mic. 

 

Obicei catolic.

Legenda spune că Prăgşorul a fost adus în Bistra pe la 1750, de la Roma, de Petru Pavel Aron, Episcop greco - catolic de Blaj, originar din comună. Pe de o parte, “implantarea” obiceiului ţinea de exerciţiul de emancipare a românilor transilvăneni, ţel fundamental al cărturarilor blajeni din secolul al XVIII-lea. 

Pe de altă parte însă, era vorba şi de promovarea catolicismului şi convertirea populaţiei la acest cult. Acţiunea a avut succes atunci, la Bistra fiind consemnată una din cele mai importante comunităţi greco-catolice din Apuseni. Anii comunismului au făcut însă ca cei mai mulţi să renunţe ulterior la ritul greco-catolic. Doar câţiva enoriaşi vârstnici s-au reîntors la acest rit după 1990. Obiceiul a fost preluat, însă, sub patronajul bisericii ortodoxe, lucru care poate fi considerat paradoxal, dar benefic. Totuşi, pentru etnografi, explicaţia este relativ simplă, deoarece multe obiceiuri, mai mult sau mai puţin păgâne, dar practicate de o întreagă comunitate, au fost preluate şi “legate” de sărbători religioase creştine.

 

Unicat.

În Apuseni, obiceiul se mai păstrează doar la Bistra. Totul începe cu formarea unei cete de 6-12 feciori necăsătoriţi din sat, numiţi “crai”. Ceata îşi începe activitatea joi, în săptămâna Patimilor. După ce s-au pregătit cu post şi rugăciune, toţi craii merg la Biserică la ora 6 dimineaţa, se spovedesc şi se împărtăşesc, după care pregătesc partea religioasă a Prăgşorului. În Vinerea Mare, după amiază, craii instalează în curtea bisericii toaca şi ţevile special pregătite pentru “puşcături” (asemănătoare artificiilor artizanale). Acestea vor rămâne aici până luni, adică în dimineaţa celei de a doua zile de Paşti.

În tot acest timp, toaca este păzită de către crai, cu schimbul, ca să nu fie furată. Dacă este furată, toaca va trebui răscumpărată, ceea ce înseamnă că cinstea organizării Prăgşorul revine grupului de feciori care au furat-o, dar pe cheltuiala crailor. Tot în Vinerea Mare, seara, de la ora 19.00, are loc slujba înmormântării sau Prohodul Domnului, iar spre dimineaţa Sfânta Liturghie şi sfinţirea Paştilor. În acest timp, până după înconjurarea Bisericii cu Sfântul Epitaj, care simbolizează Punerea în mormânt a Domnului Iisus Hristos, “Mormântul Domnului” este păzit de crai, îmbrăcaţi în ţinută militară şi înarmaţi cu suliţe. Garda se schimbă din 10 în 10 minute, la semnul comandantului.

De la Vinerea Mare şi până în dimineaţa celei de a doua zile de Paşti, se bate toaca şi se puşcă din ţevile pregătite special. În ziua de Paşti, spre seară (după Vecernie), în curtea bisericii este ales Primul Crai, care, după tradiţie, este feciorul care trebuie să se căsătorească în acel an. El este ales la propunerea celorlalţi, în faţa sătenilor şi a preoţilor.  

 

Crai şi crăiese.

A doua zi de Paşti, luni, după slujba de la Biserică, craii îmbracă portul popular şi, însoţiţi de un taraf, merg prin sat, din casă în casă, strigând: “Hop, hop, hop, vivat!”. Craii invită fetele să participe la balul organizat de ei, bal care începe în seara aceleiaşi zile. Fetele care sunt vizitate şi invitate la bal oferă bani şi ouă roşii vizitatorilor. Cea mai darnică va fi desemnată “Prima Crăiasă” a Prăgşorului. Desemnarea se face de către crai, la întoarcerea acestora din sat, la locul de desfăşurare a petrecerii, comparând sumele primite de la fete. Numele Primei Crăiese este tăinuit până la începerea petrecerii, când este aleasă din mulţime şi condusă la Primul Crai.

Primul Crai şi Prima Crăiasă au onoarea să înceapă jocul, în ritmul muzicii şi sub privirile sătenilor, astfel dezlegându-se dansul, hora, cântecul şi voia bună după Marele Post. Petrecerea durează până în zori, reluându-se în după-amiaza următoare şi, la fel, în duminica consecutivă Sfintei Sărbători Pascale.

(Mihaela Moraru)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Prăgşorul, un obicei unic.

Comentarii