Horațiu Silviu Ilea și “Ocolul Câmpulungului Moldovenesc”

Privire spre trecut. Una în imagini video, transmisiuni live și invitați de seamă, alta în fotografii vechi, purtând patina timpului, cu generații de mult apuse, readuse în fața noastră într-o colecție de valoare.

Cele două priviri spre trecut, cea spre perioada de dinainte de pandemie și cea spre secolele 19 și 20, s-au intersectat și completat, în cadrul ediției speciale a  Galei “Top 10 Suceveni”, organizată de Monitorul de Suceava, exclusiv online.

Practic, aceasta a fost o retrospectivă a celor 8 ediții de până acum, realizată de Tiberiu Avram, redactor-șef al cotidianului Monitorului, și coprezentatorii galei, Marius Ursaciuc (edițiile 2012, 2013) și Constantin Moldovan (edițiile 2014-2019), care i-au avut alături, virtual, pe o parte dintre laureații edițiilor 2012 -2019.

Horațiu Silviu Ilea - Tânărul care a descoperit „comoara vie” a identității noastre naționale

În cadrul ediției speciale, dintre laureații Galei Top 10 Suceveni din 2018, adică ediția a VII-a, a fost redifuzat reportajul care îl înfățișează pe Horațiu Silviu Ilea - “Tânărul care a descoperit <comoara vie> a identității noastre naționale” (https://www.monitorulsv.ro/Reportaj/2018-12-15/Tanarul-care-a-descoperit-comoara-vie-a-identitatii-noastre-nationale).

Activitatea sa a continuat pe numeroase planuri, printre realizările recente numărându-se publicarea primei sale cărți - “Ocolul Câmpulungului Moldovenesc”, dar și amenajarea unui fel de muzeu personal cu impresionanta sa colecție de straie și obiecte vechi,

<“Ocolul Câmpulungului Moldovenesc” spune foarte multe despre zona din care vin și a istoriei orașului cu același nume, prin fotografiile vechi găsite de mine prin gospodării, adunate laolaltă cu poveștile oamenilor care sunt imortalizați în poze, unele având 120 – 130 de ani. Oamenii au fost bogați și și-au permis să se fotografieze de la începuturile fotografiei, eu am încercat să le aduc la lumină și să fie vizibilă măcar o mică bucățică din istoria noastră”, a spus autorul, Horațiu Silviu Ilea, în dialog cu redactorul-șef, Tiberiu Avram.

“Spuneai la Gală că îți dorești să faci un muzeu cu obiecte de colecție adunate de-a lungul timpului. Care este stadiul acestui proiect?”, l-a întrebat moderatorul emisiunii restrospective. Răspunsul nu a întârziat:

“Cred că am renunțat la ideea de muzeu, mai mult rămân la ideea de colecție particulară, mi se pare mai corect așa, plus că nu doresc o implicare a statului în această poveste. În continuare strâng costume, obiecte vechi... am rămas fidel micii mele obsesii”.

T.A.: “Ce a însemnat pentru tine Gala <Top 10 Suceveni>?”

H.S.I.: “A însemnat o recunoaștere, dar în primul rând, am cunoscut oameni absolut grozavi, cu care mențin relațiile, iar asta mi se pare minunat. A fost o oportunitate și de asta vă mulțumesc!”

Tiberiu Avram: “Și noi îți mulțumim pentru ceea ce faci, pentru păstrarea și redescoperirea valorilor tradiționale, pentru dorința de a păstra acest tezaur al folclorului românesc și al istoriei noastre”.

Co-prezentatorul Constantin Moldovan, fostul primar din Mănăstirea Humorului, l-a întrebat pe Horațiu Silviu Ilea în ce stadiu mai este proiectul cu “Altița Bucovineană” – cu care a fost la ei în comună ca reprezentant al Ministerului Culturi și a selectat două doamne.

“La începutul lunii martie vrem să depunem dosarul la UNESCO, iar prin acesta, femeile din zonă care știu încă să coase, vor fi și ele patrimoiu, asemănător mănăstirilor pe care le avem. Doamnele respective și știința lor se încadrează la patrimoniu imaterial, pe care UNESCO îl protejează și o va face în continuare”, a răspuns tânărul dar experimentatul etnolog, căruia I s-a dedicat un catren la Gală:

“Horațiu Silviu Ilea – etnologul

Originar de-aici din Bucovina,

Un etnolog de frunte, exemplar

Împrăștie în jurul său lumina,

Îndrăgostit de portul popular”.

Tocmai de aceea a și fost întrebat, tot de Constantin Moldovan, de impresionanta sa colecție de straie populare .

“De-a lungul timpului am mers prin gospodăriile din zonă și am strâns destul de multe piese de costum, în general vechi, care nu mai erau în uz, dar care au o frumusețe aparte și sunt o oglindă a timpurilor trecute, a modului cum gândeau acei oameni, cum se defineau pe ei, prin costum. De la sat la sat costumul diferă, iar fiecare zonă, sat, cătun chiar, au mărcile lor specifice”, a explicat tânărul etnograf bucovinean.

“Ocolul Câmpulungului Moldovenesc” – privire spre trecut

Cartea “Ocolul Câmpulungului Moldovenesc”, apărută în 2020 sub semnătura etnografului Horațiu Silviu Ilea cuprinde numeroase mărturii în imagini despre locuitorii acestei zone, viața acestora, ocupațiile lor, dar și nelipsitele obiceiuri și tradiții, care îi caracterizează ca și comunitate.

“Ca vatră de veche unitate etnică românească, această zonă grupează un număr de sate aflate în cuprinsul Ocolului – republica despre care vorbesc atât Dimitrie Cantemir cât și Nicolaie Iorga.

Localitățile Fundu Moldovei, Frumosu, Vama, Vatra Moldoviței, Moldovița, Sadova, Pojorâta, Breaza, Moldova Sulița, Cârlibaba și Ciocănesti, împreună cu cele 26 de sate ce le aparțin, se întind de o parte și de alta a Obcinii Mari, a Obcinii Feredeu și a Obcinii Mestecăniș, formând zona Etnografică Câmpulung Moldovenesc. În acest context putem vorbi despre o dezvoltare unitară a zonei, pusă în evidență atât de unitatea stilistică a creațiilor

Materiale, cât și de unitatea creațiilor folclorice.

Într-o zonă atât de complexă etnic și social, fotografiile de familie constituie un document valoros, putând fi considerate martori ai istoriei zonale”, explică Horațiu Silviu Ilea, care, prin cercetările de teren interdisciplinare, din perioada 2008 până în prezent, a scos la lumină un material bogat și valoros pentru cunoașterea zonei Ocolului Câmpulung Moldovenesc.

“Fotografiile au fost făcute pentru a putea fi văzute de alții, dar expunerea pozelor avea reguli bine definite. Unele fotografii cu funcție reprezentativă, destinate publicului, erau agățate pe pereții camerelor. Până în perioada interbelică doar familiile mai înstărite și-au putut permite comandarea fotografiilor. Începând cu anii 1920 numărul fotografiilor crește treptat, ajungând să decoreze toate camerele caselor.

Spațiul destinat fotografiilor a fost peretele principal al camerei curate, dar ele puteau fi așezate și pe pereții laterali. Fotografiile de familie și portretele de dimensiuni mari erau agățate deasupra paturilor. Modul de a aranja fotografiile, compozițiile se realizau urmărind regulile simetriei.

În anii 1950 s-a răspândit obiceiul de a fixa mai multe fotografii într-o singură ramă. Tot în această perioadă a fost la modă aplicarea fotografiilor sub sticlă vopsită în culori, prevăzută cu motive florale”, precizează autorul.

Cartea cuprinde și un interesant istoric al apariției și popularității fotografiilor în această comunitate, în condițiile în care de obicei nu erau accesibile decât anumitor clase sociale din acele vremuri.

“În evoluția fotografiilor de familie/ de cabinet, se pot diferenția mai multe perioade, fiecare din acestea având un caracter foarte bine definit. Pentru lumea țărănească, a Ocolului, primele fotografii apar la sfârșitul anilor 1870, când fotografi ambulanți, mai ales nemți, din Cernăuți și Bistrița, vizitau mai ales orașele mari pentru a realiza la comandă fotografii. Acest tip de fotografii însemna un act de prestigiu, un simbol al statutului familiei

și individului în comunitatea respectivă. Acestea erau păstrate în casa dinspre drum, pe perete, în rame frumos lucrate, între icoane. Fotografiile de acest fel au circulat până în perioada Primului Război Mondial, și au fost păstrate și ulterior ca semn de cinste. Pe lângă acestea în primul deceniu al secolului al XX-lea, familiile cele mai înstărite chemau fotograful acasă, pentru a realiza fotografii în fața gospodăriilor. Interesant este faptul că fotograful păstra clișeul fotografic, din care multiplica fotografii de tip carte poștală, pe care le oferea ca suvenir turiștilor care vizitau Bucovina.

Urmează perioada interbelică când în modul de reprezentare găsim o îmbinare a trăsăturilor culturii țărănești tradiționale cu influențele burgheze și cu elementele urbane. Aici apar elemente foarte diverse de decor – măsuțe și scaune orășenești, diverse piese de recuzită.

După al Doilea Război Mondial, varietatea fotografiilor este din ce în ce mai mare, datorită numărului foarte mare de cabine fotografice deschise în comunități, dar și numărului mare de fotografi amatori, care veneau acasă, la cererea comanditarilor, pentru a realiza loturi de fotografii în care familia era surprinsă în diferite posturi (...). Fotografia treptat s-a integrat în cultura fiecărei pături sociale, devenind un mijloc de documentare. Prin fotografiile vechi de familie se poate cunoaște imaginea societății, noțiunea și funcția familiei, a generațiilor, a grupurilor de activitate, precum și datele legate de costumul tradițional. În fotografii cele mai multe dintre costume fiind de sărbătoare, fie datorită importanței momentului în care au fost realizate acestea – nuntă, naștere, înmormântarea, sfințirea casei, plecatul în cătănie, momente solemne, hramuri. Un număr

foarte mic de fotografii găsite în teren din perioada interbelică și postbelică îi surprind pe oameni la munca câmpului, sau la clacă”, mai spune Horațiu Silviu Ilea, care a analizat fiecare fotografie în parte, concentrându-se pe detalii care i-au furnizat informații despre îmbrăcămintea, ținuta, generațiile, rangul social și economic al fotografiaților, raportul dintre proprietar și fotografii, transformările care s-au produs pe parcursul deceniilor.