Memoriu în instanță pentru revendicarea proprietății asupra terenului bisericuței de la Mănăstioara

Nenumăratele semnale de alarmă trase de-a lungul ultimilor ani de locuitori ai comunelor Udești și Bosanci, prin care s-au făcut demersuri legate de salvarea bisericuței Mănăstioara din comuna Udești, au dus la formularea unei cereri în instanță pentru redobândirea dreptului de proprietate a micului lăcaș de cult asupra terenului pe care este amplasat. Fără aceste reglementări ale proprietății, toate demersurile privind restaurarea vechii bisericuțe sunt zadarnice.

Un prim pas a fost făcut în toamna anului trecut de către conducerea Primăriei Udești, care în urma identificării unei hărți cadastrale vechi a putut depune actele pentru eliberarea unui extras de carte funciară și întocmirea certificatului de urbanism pentru construcția bisericii și terenul deținut de aceasta. În urma identificării la cadastru a unui extras de carte funciară din data de 8 martie 1873, în care intabularea terenului bisericii se făcuse pe numele ”Iohannes”, preotul paroh Gheorghe Marișca împreună cu reprezentanții Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” au depus un memoriu în instanță, pentru demonstrarea veridicității documentelor și recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află construită biserica.

Părintele Gheorghe Marișca, preotul paroh de la Plăvălari, parohie care are drept filie și bisericuța de la Mănăstioara, ne-a relatat:”Ne-am adresat instanței de judecată, întrucât în extrasul de carte funciară apare acest nume Iohannes, care nu reprezintă altceva decât Mănăstirea <Sfântul Ioan>, fiind vorba de o traducere greșită a extrasului de carte austriac. Am înaintat instanței un memoriu, împreună cu Mănăstirea <Sfântul Ioan>, doar că memoriul depus la începutul lunii martie a stat blocat din cauza amânărilor provocate de pandemie. Trebuie spus că în actele din perioada imperială bisericuța de la Mănăstioara, împreună cu pământul pe care a fost construită, aparținea Mănăstirii <Sfântul Ioan>, Iohannes reprezentând numele Ioan în limba germană. Terenul și biserica erau deci intabulate ca aparținând Mănăstirii <Sfântul Ioan>. La trecerea în proprietatea Statului Român după 1918, actul a revenit pe numele Sfântul Ioan, așa cum este trecut la mine în acte, dar la cadastru vechiul act a rămas așa cum a fost întocmit. Memoriul pe care l-am depus în instanță este pentru recunoașterea faptului că acel teren de 1,92 hectare unde se află bisericuța de la Mănăstioara aparține Bisericii Ortodoxe Române. Eu trebuie să demonstrez după aceea că de la 1880 terenul și bisericuța sunt deținute ca filie de către Parohia Plăvălari, în arhiva Parohiei Plăvălari existând documente care atestă că preoții care au slujit la Plăvălari au slujit și acolo.”

Bisericuța de la Mănăstioara, alături de Mănăstirea Probota și ctitoria lui Ștefan cel Mare de la Reuseni

Despre bisericuța din Mănăstioara legenda spune că ar fi fost construită din lemnul stejarului în scorbura căruia s-a adăpostit de dușmani Ștefan cel Mare în copilărie, când era căutat de ucigașii tatălui său.Înainte de ocupația austriacă bisericuța de la Mănăstioara a fost schit de călugări care aparținea de Mănăstirea „Sfântul Ioan”, existând argumente că exista stăpânire a bisericii de peste 150 de ani pe acel loc. Odată cu venirea austriecilor schitul a fost desființat, călugării plecând la Preutești, iar bisericuța a rămas închisă.

La 1885, când s-a înființat Parohia Plăvălari, i s-a dat preotului sarcina de a avea grijă și de schitul Mănăstioara. În anul 1900 s-au făcut reparații la schit de către administratorii Parohiei Plăvălari, următoarea intervenție fiind făcută în anul 1940, când bisericuța a fost învelită cu scândură pentru a fi protejată de intemperii. Alături de ea, în zonă se află și alte importante lăcașe de cult, cum sunt ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare de la Reuseni și ctitoria domnitorului Petru Rareș de la Probota.

Dacă Mănăstirea Probota a beneficiat de restaurări minuțioase, care au readus-o în preajma frumuseții de altă dată, nu același lucru se poate spune despre biserica de la Reuseni. Exteriorul bisericii a fost refăcut într-o minunată formă în ultimii ani, însă renovările în interior se lasă așteptate de ani de zile, la această oră biserica fiind impracticabilă din lipsa fondurilor pentru finalizarea lucrării.

Dezvoltarea rutieră a zonei ar facilita accesul spre bisericuța uitată de lume

Chiar dacă reglementarea proprietății asupra terenului bisericuței Mănăstioara va deschide calea restaurării lăcașului din lemn, problema legată de accesul greoi în zonă rămâne. De ani buni un grup de inițiativă cere conducerii Consiliului Județean Suceava găsirea unor soluţii pentru fluidizarea traficului şi accesul mai uşor în zona Udeşti – Mereşti - Pleşeşti, găsindu-se astfel soluţii pentru crearea unei legături rapide între drumurile judeţene care străbat zona. Prin realizarea acestui vechi deziderat al locuitorilor de pe aceste meleaguri, s-ar scurta legăturile cu principalele artere ce fac conexiuni cu judeţele din jur, iar prin dezvoltarea acestor legături ar putea fi pus în valoare și triumviratul principalelor atracţii istorice şi turistice, format din bisericuţa din lemn de la Mănăstioara, ctitoria de la Reuseni şi capodopera artei moldoveneşti de la Probota. Asfaltarea a doar 6 kilometri din drumul comunal 1 existent sau realizarea unui drum judeţean, care ar face legătura dintre DJ 208A şi DJ 208C, ar rezolva accesul localnicilor spre Fălticeni şi implicit spre E 85, drumul de legătură cu sudul ţării.

Întrebat despre această dorință a locuitorilor și modalitățile de realizare a ei, Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava, ne-a declarat: ”Cunosc aceste cerințe ale oamenilor din zonă și iau în calcul realizarea acestui proiect într-un nou exercițiu la Consiliul Județean Suceava. Pentru asta trebuie identificată o sursă de finanțare pentru proiect.”

În eventualitatea accesării unor fonduri europene pentru acest proiect de legătură între localitățile zonei, primarul comunei Udești, Cristea Ostrovan, crede că „o asociere între comunele din zonă ar fi fost benefică în măsura în care aducea niște puncte, în eventualitatea realizării unui proiect cu accesarea unor fonduri europene. Asocierea cu comuna Bosanci a picat, după ce primarul Neculai Miron a considerat că nu-i avantajează în nici un fel comuna, iar o asociere cu comuna Vulturești nu știu ce punctaj ar aduce în eventualitatea unui astfel de proiect.”

Până atunci putem să sperăm în realizarea proiectului de finalizare a revendicărilor funciare ale Bisericii Mănăstioara, care vor deschide cu siguranță calea restaurării acestui lăcaș de cult, în care astăzi, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului Iisus, părintele Gheorghe Marișca oficiază, ca în fiecare an, Sfânta Liturghie.