Ediţie cu toate versurile eroului poet Ioan Grosaru, la zece ani de la tragica sa dispariţie în Irak

Eforturile unor oameni care şi-au făcut un scop în viaţă din a păstra vie memoria unor militari români morţi în împrejurări tragice s-au concretizat printr-un nou volum postum al locotenentului Ioan Grosaru, suceveanul din satul Păiseni, comuna Cornu Luncii, mort acum zece ani de zile în timpul unei misiuni în Irak.

„De am pătruns în amintire”, antologie de versuri ale lui Ioan Grosaru, cuprinde o ediţie integrală a manuscriselor găsite în raniţa poetului-erou, lansată la momentul omagial a zece ani de la trecerea sa în nefiinţă. Pentru cine nu ştie încă, soldatul Ioan Grosaru a fost un poet talentat, iar cine are răbdarea să-i citească măcar câteva poezii rămâne impresionat de versurile unui om simplu, plecat în viaţă dintr-o familie săracă, fără studii de specialitate, dar cu talent şi un bagaj cultural foarte bogat.  

Om-poet şi un scriitor cu calităţi înnăscute

Cartea a apărut la Editura Militară, cu sprijinul financiar al Asociaţiei de Caritate din Armata României – „Camarazii”, iar primele exemplare au fost distribuite sâmbătă, 16 septembrie, când  eroul a fost pomenit la mormântul său de la Păiseni, în prezenţa unei asistenţe numeroase.

Liviu Vişan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Militari, scrie în „Argumentul” de la începutul cărţii ce conţine ediţia integrală a manuscriselor găsite în raniţa poetului-erou:

„Sunt reunite în aceste pagini toate creaţiile recuperate până acum, multe dintre ele neîncheiate, notaţii fugare, variante sau doar încercări care nu au mai apucat să-şi afle forma definitivă”.

În „Cuvânt-înainte”,  generalul (r) dr. Ștefan Dănilă povesteşte cum a descoperit în Ioan Grosau un „om-poet şi un scriitor cu calităţi înnăscute, fără studii de specialitate şi fără îndrumare, ale cărui cuvinte sunt un rod al unui zbucium sufletesc de care doar geniile sunt pătrunse”.

Ultima poezie: „Mă iartă, iarăşi, Doamne, când am să zbor spre Tine”

Nu puţini sunt scriitorii care au remarcat că talentul şi soarta lui Ioan Grosaru seamănă izbitor cu cea a poetului Nicolae Labiş. „Pasărea cu clonţ de rubin” a lui Labiş de la Mălini şi poezia „Pasărea de ceară” a lui Grosaru din Păiseni-Cornu Luncii, localităţi despărţite doar de un deal, sunt ultimele creaţii al celor doi.

 „Pasărea de ceară” a lui Ioan Grosaru, care deschide cartea despre  care vorbim, poate fi interpretată şi ca o premoniţie a militarului care avea să moară la vârsta de 35 de ani:

"(...) Albastra-nvinuire mă tulbură-n ruine

Păşesc cu tulburare pe şubreda mea scară

Mă iartă, iarăşi, Doamne, când am să zbor spre Tine

Să suflu focul milei pe trupul meu de ceară".  

Un militar plecat dintr-o familie săracă, care nu s-a mai întors din a doua misiune în străinătate

Ioan Grosaru s-a născut pe 24 octombrie 1972, fiind al patrulea din cei şapte fraţi şi surori din familie. După absolvirea unei şcoli profesionale din Satu Mare, în 1992 îşi satisface stagiul militar, iar după ce îl termină se angajează, cu gradul de caporal, în Batalionul 35 Infanterie „Mircea” Timişoara.

În 2005 a participat la o primă misiune în Afganistan, la o operaţie de asigurare a desfăşurării alegerilor libere. După această misiune este decorat cu medalia NATO. Începând cu august 2007, participă la a doua misiune, în Irak, de unde nu avea să se mai întoarcă viu.

A murit într-un TAB din care şi-a salvat colegii

În dimineaţa zilei de 21 septembrie 2007, Grosaru era în patrulare, cu un transportor blindat. TAB-ul a trecut peste o capcană explozivă şi a luat foc. Grosaru a asigurat evacuarea colegilor, însă din păcate el nu s-a mai putut salva. Alţi colegi din TAB au fost răniţi, unul dintre ei rămânând orb în urma exploziei.

Grosaru a fost angrenat în proiecte literare pe parcursul scurtei sale vieţi. Și-a creat propriul blog, a participat cu poezii la site-uri de specialitate şi se bucura de apreciere în rândul colegilor poeţi.

A fost autorul a două volume de versuri. „Corabia din furtună” şi „Chemare din necunoscut”, precum şi al unui roman, „Fiica Pălimarului”, rămas în manuscris. 

Printre cei care au depus în ultimii ani mari eforturi pentru păstrarea memoriei eroului-poet trebuie amintiţi maistrul militar principal în retragere Dumitru Davidel şi primarul comunei Cornu Luncii, Gheorghe Fron. Prin eforul lor şi al altor oameni de bine, mormântul eroului a fost transformat într-un ansamblu monumental, care este dominat de o cruce de 15 tone şi 7,5 metri înălţime.