Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Acuzaţiile care le sunt aduse şefului Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Suceava şi celor trei poliţişti de la Secţia Gălăneşti de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie –Serviciul Teritorial Suceava sunt foarte grave. Probe fabricate, cercetări abuzive, abuzuri în serviciu, informaţii importante despre poliţişti implicaţi în ilegalităţi, ignorate.
Pe 22 decembrie 2014, ştirea cu şeful SIPI Suceava, comisarul-şef Cristian Macsim, dus cu mascaţii la audieri la DNA, alături de trei poliţişti de la Secţia Gălăneşti, a fost prezentată pe larg în mass-media locală şi centrală.
S-au dat ştiri în ziare, la televiziuni, iar lumea s-a crucit până unde poate să meargă corupţia, cum poliţiştii au ajuns să fabrice probe unor indivizi pentru a-i trimite la închisoare, nevinovaţi, doar pentru a le închide gura, după ce au aflat că respectivii îl informau pe un ofiţer SIPI (un anume Florin) despre ilegalităţile cadrelor de la Secţia de Poliţie Gălăneşti, mai toţi de la secţia cu pricina fiind implicaţi în contrabanda cu ţigări.
Am oftat amar când am aflat că până şi şeful fostei “Doi şi un sfert”, structura de protecţie a Ministerului de Interne, e implicat, aşa cum sunau acuzaţiile, în afaceri murdare, acoperindu-i pe infractori şi refuzând să fructifice informaţiile preţioase strânse de acelaşi ofiţer SIPI de la informatorii săi.
Şi totuşi, tot acest scenariu are mari semne de întrebare.
V-aţi întrebat totuşi de ce comisarul-şef Cristian Macsim a fost lăsat în libertate? Propunerea de arestare preventivă a fost respinsă de Tribunalul Suceava, fără a fi luată nici o altă măsură preventivă, iar contestaţia făcută de procurorii anticorupţie, respinsă şi ea la Curtea de Apel. Tot fără a se lua nici o altă măsura preventivă.
V-aţi întrebat de ce poliţiştii, doi dintre ei reţinuţi pentru 24 de ore, odată cu şeful SIPI, au fost lăsaţi în libertate? Faţă de poliţişti s-a luat măsura controlului judiciar, măsură împotriva căreia Ilie Pîrghie şi Constantin Chichiriţă au făcut plângere în 48 de ore, iar instanţa a dispus ridicarea controlului judiciar (încheiere dată de Tribunal şi menţinută de Curtea de Apel).
Poliţiştii corupţi vs hoţii nevinovaţi
În urma dezvăluirilor din ediţia de ieri a Monitorului de Suceava, în care vă spuneam despre un document aflat într-un dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, document care prezintă un cu totul alt scenariu, am continuat demersul nostru jurnalistic, tocmai în dorinţa, aşa cum spuneam şi ieri, de a afla adevărul.
Este vorba chiar de dosarul în care s-ar fi fabricat probe de către poliţiştii acuzaţi, dosar în care un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a dispus trimiterea în judecată, în septembrie 2014, a trei indivizi acuzaţi de peste 20 de furturi, dar şi de infracţiuni de tăinuire: Ovidiu Adrian Cîrstean - 28 de ani, George Romică Ungurean - 30 de ani, ambii din Vicovu de Jos, şi Gheorghe Ion Ciotău - 40 de ani, din Costişa - Frătăuţii Noi (acesta acuzat de tăinuire). Ultimii doi, Ungurean şi, în special, Ciotău (nu are nici o legătură de rudenie cu poliţistul Ciotău implicat şi el în acest dosar, fiind doar o coincidenţă de nume), sunt sau erau informatori ai acelui ofiţer SIPI “Florin”.
Într-un pasaj din rechizitoriu, procurorul de caz prezintă, aşa cum spuneam, un cu totul alt scenariu decât cel al procurorilor DNA, scenariu prezentat pe larg în ediţia de ieri, dar despre care vom face şi acum un scurt rezumat.
Procurorul susţine că în timpul interceptărilor demarate în acel dosar în care era investigată o grupare de hoţi (peste 40 de furturi erau conexate) a descoperit că doi dintre suspecţi, Ungurean şi Ciotău, acesta din urmă trimis în judecată şi în 2013, într-un alt dosar, îi dau informaţii false unui ofiţer SIPI despre poliţiştii de la Secţia Gălăneşti, intenţia aşa-zişilor informatori fiind aceea de a se răzbuna pe oamenii legii.
Mai mult, arată procurorul de caz, relaţia dintre informatori şi ofiţerul SIPI a depăşit limitele normale, acesta din urmă învăţându-i chiar cum să “fabrice informaţii ce pot conduce la deschiderea de dosare penale împotriva organelor de poliţie judiciară”.
La vremea respectivă (iulie 2014), Parchetul Rădăuţi a trimis o sesizare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în care a relatat toate neregulile constatate în privinţa informaţiilor furnizate de suspecţi ofiţerului SIPI şi a atitudinii dubioase a acestuia.
Din informaţiile noastre, unul dintre poliţişti s-ar fi dus şi la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) Suceava şi ar fi povestit toate acele nereguli în care era implicat ofiţerul SIPI (n.r. - acel Florin).
Între timp, în ancheta privind numărul mare de furturi din zona de competenţă a Secţiei Gălăneşti s-au implicat şi lucrători ai Serviciului de Investigaţii Criminale, iar tot în vara anului trecut au avut loc mai multe percheziţii, iar cei trei suspecţi, Cîrstean, Ungurean şi Ciotău, au fost arestaţi preventiv.
Percheziţii acasă la poliţişti, după denunţurile făcute de suspecţii încătuşaţi
Bomba însă a explodat în decembrie 2014, când poliţiştii Secţiei Gălăneşti au fost chemaţi la audieri la DNA, prima oară ca martori, iar apoi s-au trezit acasă cu mascaţii şi aduşi în faţa procurorilor anticorupţie, fiind acuzaţi de toate acele infracţiuni descrise la începutul acestui material.
Toate astea, în baza unor denunţuri făcute de informatorii ofiţerului din structurile de informaţii, nimeni alţii decât cei acuzaţi de un şir întreg de infracţiuni, şi cu implicarea acelui „Florin” de la SIPI.
Vorbim de acuzaţii de cercetare abuzivă, de genul unui inculpat într-un dosar de furt care reclamă că a fost bătut de un poliţist după un an şi jumătate, şi căruia anchetatorii i-ar fi dat crezare fără nici măcar o probă, de declaraţia unui alt inculpat, acuzat tot de spargeri de locuinţe, care pentru a justifica cum s-au găsit acasă la el ţigări de contrabandă le-a spus celor de la DNA că i-au fost oferite drept mită de poliţişti, după ce i-a prins pe aceştia în flagrant în timp ce făceau contrabandă, şi multe alte aşa-zise denunţuri, să le spunem cel puţin dubioase, pentru început (vom dezvolta acest subiect în ediţiile următoare).
Curios este faptul că, din câte se pare, procurorii ar fi luat de bune toate acele declaraţii şi, coroborat şi cu mărturisirile ofiţerului SIPI implicat în tabăra acuzării, s-a trecut direct la percheziţii (22 decembrie 2014) şi, câteva ore mai târziu, comunicate către mass-media.
DNA: Macsim, pericol public
Ceva însă s-a petrecut la instanţa de judecată. După ce şi-a petrecut noaptea în celulele de la subsolul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, comisarul-şef Cristian Macsim a fost adus în faţa judecătorilor de la Tribunalul Suceava, procurorii DNA, prin însăşi şefa Serviciului Teritorial Suceava, Mihaela Mihai, cerând arestarea preventivă pentru 30 de zile a şefului SIPI.
Acuzaţiile: patru infracţiuni de abuz în serviciu şi două infracţiuni de favorizarea făptuitorului.
“Modul de săvârşire a faptelor, în care inculpatul (n.r. - Cristian Macsim) a dovedit că deţine pârghiile necesare de a crea un <stat în stat>, adică de a tria după bunul plac informaţii referitoare la persoane care ar fi bănuite de comiterea unor infracţiuni, împiedicând de la nivelul uneia dintre cele mai importante structuri ale statului cursul firesc al justiţiei, inculpatul erijându-se în persoane care decid cine va ajunge să nu fie cercetat într-un cadru legal, conturează o vădită stare de pericol pentru ordinea publică, având în vedere contextul social şi economic, şi justifică privarea de libertate”, explicau procurorii DNA în referatul prin care cereau propunerea de arestare preventivă a lui Cristian Macsim.
Judecătorul subliniază în motivare “lipsa de consistenţă a mijloacelor de probă administrate până în prezent”
Verdictul judecătorilor de la Tribunal nu le-a picat deloc bine procurorilor DNA: instanţa a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, considerând propunerea DNA neîntemeiată. Motivul: “Arestarea trebuie să se bazeze pe fapte, care consolidează cel puţin suspiciunea că o infracţiune a fost comisă şi că cel deţinut are o legătură suficientă cu săvârşirea ei”. Sau, cităm tot din motivarea judecătorilor: “este periculos, ca şi precedent judiciar, a susţine o acuzaţie penală împotriva unui funcţionar public, asupra unei persoane în general, doar pe buna-credinţă a unui martor, pe credibilitatea acestuia, în lipsa oricărei alte probe temeinice de vinovăţie”, subliniind “lipsa de consistenţă a mijloacelor de probă administrate până în prezent”.
Procurorii DNA au făcut contestaţie la Curtea de Apel, contestaţie care s-a judecat pe 30 decembrie 2014.
Iată pasaje elocvente din verdictul Curţii, prin care s-a respins contestaţia DNA: “Analizând probatoriul administrat până în prezent în cauză, din perspectiva criticilor contestatoarei, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că acesta nu relevă existenţa indiciilor temeinice de săvârşire a faptelor pentru care inculpatul este cercetat (…). Argumentele prezentate, alături de cele reţinute de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă, pe care ni le însuşim în totalitate, conduc la concluzia că în mod corect s-a apreciat că nu sunt date cerinţele pentru luarea măsurii arestării preventive”.
Judecătorii susţin că lipseşte total motivarea din cuprinsul ordonanţei procurorului
Am solicitat instanţelor de judecată sucevene, în baza legilor care ne permit accesul la documente aflate pe rolul instanţelor, şi încheierile prin care s-a dispus ridicarea măsurii de controlul judiciar faţă de doi dintre cei trei poliţişti de la Secţia Gălăneşti puşi sub acuzare de DNA Suceava.
Constantin Chichiriţă şi Ilie Pîrghie au făcut plângere împotriva măsurii de control judiciar luată faţă de ei în termenul de 48 de ore prevăzut de legislaţie.
Tribunalul a admis plângerile formulate de cei doi poliţişti, iar Curtea de Apel a respins contestaţiile făcute de procurorii anticorupţie.
Iată cum motivează instanţele: “Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că în ordonanţa procurorului nu se regăseşte motivarea în fapt care a condus la adoptarea actului de dispoziţie, nefiind indicate minimal care sunt probele sau indiciile temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de cercetare abuzivă. În acelaşi timp, procurorul nu a arătat care sunt motivele concrete pentru care luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse” – încheiere plângere făcută de Constantin Chichiriţă.
Plângerea lui Ilie Pîrghie a fost admisă de asemenea şi menţinută şi la Curtea de Apel: “În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de fond privind luarea măsurii preventive a controlului judiciar, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat imposibilitatea verificării acestora din cauza lipsei totale a motivării din cuprinsul ordonanţei procurorului, deşi acesta avea obligaţia de a se pronunţa asupra măsurii preventive printr-o ordonanţă motivată. În cuprinsul ordonanţei procurorului nu sunt descrise faptele imputate inculpatului, fiind prezentată doar încadrarea juridică a acestora”.
Comisarul Ciotău, sigurul aflat încă sub controlul judiciar
Pe lângă comisarul-şef Cristian Macsim, cu cătuşe la mâini a ajuns în arestul de la propriul loc de muncă şi comisarul Marius Ciotău, şeful Secţiei de poliţie de la Gălăneşti. După expirarea celor 24 de ore de reţinere, Ciotău a fost lăsat să plece acasă (Macsim a fost pus în libertate de judecători), cu măsura controlului judiciar. Spre deosebire de colegii săi de la secţie, Pîrghie şi Chichiriţă, cu care nu avea şi nu are voie nici în prezent să ia legătura, comisarul Ciotău nu a făcut plângere în 48 de ore împotriva măsurii dispuse în cazul său de procurorii anticorupţie.
A făcut o contestaţie abia după aproape o lună, la Tribunal, însă i-a fost respinsă de judecători, dar dintr-un motiv cât se poate de simplu, care nu are legătură cu acuzaţiile ce i se aduc: dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi se poate pronunţa împotriva măsurii de control judiciar, cum este în speţa de faţă, dacă se face plângere în termenul prevăzut, de 48 de ore, contestaţia făcută de Marius Ciotău a fost considerată inadmisibilă pentru că “în cursul urmăririi penale, competenţa de soluţionare a cererilor de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar aparţine procurorului dacă a fost dispusă de către acesta”.
Vom reveni cu amănunte şi informaţii despre acest caz şi în ediţiile următoare, cu precizarea că nu ne erijăm în anchetatori, însă, aşa cum am prezentat acuzaţiile aduse de anchetatori, e normal să aducem în discuţie şi semnele de întrebare care planează asupra acestui caz, mai ales când ele sunt întărite de decizii ale instanţelor de judecată.
