Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Unul dintre primele efecte ale proiectului marii descentralizări care urmează să fie asumat de Guvern în Parlament în luna noiembrie ar putea fi preluarea Casei de Cultură a Sindicatelor, din Centru, de către Primăria Suceava. Recent întors de la Bucureşti, de la şedinţa Asociaţiei Municipiilor din România, primarul Ion Lungu şi-a exprimat disponibilitatea totală de a prelua clădirea care necesită numeroase intervenţii pentru reabilitare şi modernizare:
„La discuţiile avute pe tema descentralizării, premierul Victor Ponta a anunţat transferul caselor de cultură către primării, în măsura în care există solicitări. Cu siguranţă suntem interesaţi!”.
Ideea preluării de către municipalitate a Casei de Cultură a fost vehiculată în mai multe rânduri, dar fără a se concretiza, atât din cauza unor probleme legislative, cât şi ca urmare a refuzului sindicatelor, care nu au dat curs nici măcar cererilor de încheiere a unor parteneriate cu municipalitatea suceveană.
După Revoluţie, Casa de Cultură Suceava a intrat, alături de alte 51 de case de cultură din ţară, în Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), sub cupola a patru mari confederaţii sindicale, respectiv CNSRL - Frăţia, Cartel Alfa, CSDR şi Blocul Naţional Sindical. O parte dintre spaţiile Casei de Cultură Suceava sunt închiriate mai multor societăţi comerciale şi asociaţii culturale, chirii care, împreună cu sumele obţinute din închirierea sălilor pentru spectacole, şedinţe sau dezbateri politice, sunt singurele surse de venit ale instituţiei.
Directoarea Casei de Cultură, Rodica Brînză Gheghe, recunoaşte că, practic, în afara plăţilor la zi a facturilor la utilităţi, furnizori, a micilor reparaţii făcute doar în caz de absolută nevoie şi a asigurării salariilor celor câţiva angajaţi, din încasări nu prea mai rămâne mare lucru, astfel că o reparaţie capitală a clădirii iese din discuţie.
Cu greu, în perioada 1999 – 2000, au fost făcute o serie de investiţii necesare, precum reparaţii la hidroizolaţia acoperişului, ori montarea unei centrale termice proprii, dar de atunci, investiţiile au fost limitate la minim, pe măsura resurselor.
