Amânare în procesul pentru retrocedarea pădurilor către Fondul Bisericesc al Bucovinei

Procesul privind retrocedarea unei suprafeţe de 166.813 hectare de pădure în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina a rămas pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La termenul de ieri nu s-a întâmplat nimic notabil, magistraţii luând decizia de a cita toate părţile, inclusiv cele care au lipsit, la o dată ulterioară. Noul termen de judecată a fost stabilit pentru 9 noiembrie, dată la care fiecare parte implicată în proces speră să primească o soluţie favorabilă. Dacă Fondul Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina îşi doreşte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să menţină soluţiile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Suceava, reprezentanţii statului român, prin Direcţia Silvică Suceava, doresc exact contrariul. Mai exact, Direcţia Silvică Suceava speră că judecătorii vor decide casarea dosarului şi trimiterea lui spre rejudecare la instanţa de fond, ori, într-un caz fericit, întoarcerea verdictelor anterioare. Pentru o apărare cât mai solidă, a fost angajată şi o celebră firmă de avocatură din Bucureşti, care să reprezinte cât mai bine interesele Direcţiei Silvice Suceava într-un proces de o importanţă covârşitoare, care ar putea echivala cu cea mai mare retrocedare din istoria post-decembristă a României. 

Un proces care durează de mai bine de nouă ani

Procesul care opune Fondul Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina şi statul român, prin Direcţia Silvică Suceava, a început în aprilie 2001. La acea vreme, avocaţii Fondului Bisericesc au solicitat retrocedarea a 192.000 de hectare de pădure, suprafaţă pe care consideră că Biserica din Bucovina le-a avut în proprietate până după al Doilea Război Mondial, când au fost confiscate abuziv de statul comunist. În replică, juriştii Direcţiei Silvice consideră că acele păduri nu au fost niciodată în proprietatea unei fundaţii care reprezenta interesele Bisericii, ci doar în administrare.

După mai multe procese, care au ajuns inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prima soluţie în dosar a fost pronunţată în martie 2007. Tribunalul Suceava a decis la vremea respectivă că se impune lăsarea către Fondul Bisericesc „în deplină proprietate suprafaţa de 166.813,5 hectare de teren cu destinaţie forestieră”. Diferenţa de pădure, până la 192.000 de hectare, a ajuns în proprietatea bisericilor aflate sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor în baza Legii Fondului Funciar, prin acordarea a câte 30 de hectare de teren cu vegetaţie forestieră.

Nemulţumiţi de soluţia Tribunalului Suceava, reprezentanţii Direcţiei Silvice Suceava au atacat-o cu apel şi au cerut şi strămutarea procesului. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Timişoara, care în decembrie 2009 a menţinut soluţia de retrocedare a celor 166.813,5 hectare de pădure. Şi această soluţie a fost atacată cu recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua o decizie finală într-un dosar de o maximă importanţă.