Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În perioada 1 august – 30 decembrie, Bucovina va fi promovată internaţional pe unde radio, în cadrul unui proiect iniţiat de Radio România Internaţional (RRI). Pentru ascultătorii emisiunilor în limba ucraineană, a fost lansat un concurs cu întrebări despre Bucovina.
La finalul concursului „De 15 ani împreună”, vor fi aleşi patru finalişti, care vor beneficia de un sejur de şapte zile, la pensiunea Passiflora din Bucovina.
Partener media în acest proiect de promovare a Bucovinei, iniţiat de Radio România Internaţional (RRI), este cotidianul Monitorul de Suceava, care va publica în paginile ziarului reportaje de pe meleagurile Bucovinei, realizate de redactorii RRI.
Bucovina, situată în partea de nord-est a României, este renumită datorită frescelor exterioare de pe pereţii mănăstirilor. Valoarea artistică a acestora a fost comparată de către mulţi istorici de artă cu opere murale internaţionale printre care şi cele ale bisericilor San Marco din Veneţia. În cazul Bucovinei, vorbim de fresce în culori vii, care ilustrează scene religioase. Acestea aveau rolul de a stârni imaginaţia localnicilor şi de a-i educa în spirit religios.
Majoritatea mănăstirilor reflectă dezvoltarea civilizaţiei în această regiune, în secolele XV – XVI, sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504).
O lună nu ar fi îndeajuns pentru a descoperi Ţinutul Mănăstirilor
Dacă vă întrebaţi de câte zile ar avea nevoie un turist pentru a vizita Ţinutul Mănăstirilor, aşa cum este denumită Bucovina, aş spune că o lună nu ar fi îndeajuns pentru a cunoaşte şi a descoperi toate aceste bijuterii. Având însă în vedere timpul limitat al majorităţii, ne-am putea concentra vizita la o săptămână, sau chiar la două, trei zile, vizitând astfel, mănăstirile cele mai importante, monumente UNESCO.
Am aflat de la Claudiu Bărăţan, coordonatorul centrului de informare turistică din cadrul Consiliului Judeţean Suceava, că turiştii sunt deosebit de interesaţi de aceste lăcaşe de cult. Totuşi, fiecărei vizite trebuie să-i acordăm timpul necesar.
„Eu aş recomanda celor care ne vizitează zona să-şi aloce două sau trei zile pentru a putea fi parcurse pe îndelete şi a nu depăşi trei, patru obiective pe zi. Dacă vizitezi mai mult de trei, patru, lucrurile se amestecă iar experienţa trebuie reţinută. Ar fi păcat să combinăm Suceviţa cu Moldoviţa sau cu Voroneţul. Trei zile ar permite efectuarea unui tur de şapte, opt mănăstiri”, spune Claudiu Brădăţan.
Vizita noastră de astăzi include mănăstirile Humor, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ şi Arbore.
Mănăstirea Humor a fost fondată în 1530 şi nu este foarte mare.
În ansamblul pictural al acesteia se distinge o reprezentare a căderii Constantinopolului, care ilustrează sentimentele românilor faţă de turci, de la vremea aceea. Scopul acestei picturi era de a menţine credinţa creştină a românilor. Pe ceilalţi pereţi ai mănăstirii se pot admira ilustrarea poveştii despre întoarcerea fiului rătăcitor.
Este important de menţionat că, în vremuri de demult, călugării de aici conduceau o şcoală unde se învăţa meşteşugul caligrafiei şi cel al miniaturii.
Complexul mănăstirii Suceviţa este fortificat asemenea unei citadele, având turnuri de veghe în toate cele patru colţuri. Pereţii bisericii sunt împodobiţi de mii de picturi.
De altfel, deşi zidul vestic este alb, la Suceviţa, puteţi admira cele mai multe picturi. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582.
Aici puteţi găsi o colecţie de obiecte, de certă valoare artistică şi culturală, expuse în actualul muzeu, în fosta sală de consiliu a mănăstirii, situată pe latura de est a incintei.
Mănăstirea Moldoviţa a fost construită în anul 1532 şi este înconjurată de ziduri mari şi puternice de 1,20 m grosime şi înalte de cinci metri.
Monumentala scenă a asediului Constantinopolului de pe pereţii bisericii, de la mănăstirea Moldoviţa, este realizată în nuanţe puternice de roşu, albastru, galben şi maro.
În interiorul bisericii se păstrează piese de mobilier din secolul al XVI-lea, inclusiv jilţul voievodului Petru Rareş, jilţ a cărui mărime se apropie de cea a unui tron. Puteţi vedea, de asemenea, şi statuia acestui domnitor care a construit mănăstirea.
Mănăstirea Voroneţ a fost denumită „Capela Sixtină a Orientului” şi a fost construită de Ştefan cel Mare în anul 1448.
Frescele acestei mănăstiri, în culori vii, sunt o dovadă a adaptării artei clasice bizantine la realităţile zonei. Trâmbiţele arhanghelilor au forma buciumelor pe care le foloseau ţăranii din regiune, iar sufletele condamnate să ardă în flăcările iadului au turbane ca acelea ale duşmanilor turci, de la acea vreme.
Nuanţa de albastru utilizată în fresce a născut sintagma „albastru de Voroneţ”, egală verdelui Veronese şi roşului „Titzian”.
Mănăstirea Arbore, construită în anul 1503, este ultima noastră recomandare de azi. Destul de mică, fără cupolă înaltă, aceasta este predominant decorată în nuanţe de verde. Ajunşi aici, trebuie să căutaţi scena din „Geneza”, situată pe peretele vestic. Este plină de mişcare şi de graţie.
Alegerea unui sejur în Bucovina, deosebit de inspirată
Nu mai puţin de 180 de mănăstiri îşi aşteaptă turiştii în Bucovina. Cele cinci, amintite de noi azi, sunt incluse într-un tur clasic pe care îl puteţi achiziţiona de la Centrul de informare turistică Suceava. Tot de aici, dacă timpul vă permite, puteţi achiziţiona şi alte tururi care includ mănăstiri mai puţin vizitate, însă la fel de fascinante.
Pensiunile vă sunt deschise în orice perioadă a anului iar alegerea unui sejur în Bucovina se va dovedi deosebit de inspirată.
Vă confirmă acest lucru şi Înalt Prea Sfinţitul Pimen, Mitropolitul Sucevei şi Rădăuţilor, cu a cărui invitaţie încheiem materialul de azi: „Iubiţii mei, vă doresc să aveţi sănătate şi să cunoaşteţi bucuria succesului. Succesul dumneavoastră va fi să vizitaţi această zonă aşa de frumoasă şi să păstraţi aceste amintiri deosebite care zidesc sufletele. Avem nevoie de linişte sufletească. În Bucovina o putem dobândi, fie că ne întâlnim cu omul obişnuit, şi mai ales omul de la ţară, fie că ne întâlnim cu vieţuitorii mănăstirilor. Veţi remarca deschiderea lor sufletească şi trăirea lor spirituală în duhul dragostei faţă de muncă, faţă de biserică şi faţă de ţară şi de neam.”
(Daniel ONEA, redactor RRI)
