Lucian AVRAMESCU

Se redeschid mustăriile. Cu tot balamucul politic, nesocotind terenul minat al crizei, vremea mustului care îndulceşte şi a tulburelului care tulbură minţile (că de-aia-i tulburel!) îşi cere dreptul intrării în calendar. La Valea Călugărească, podgorenii vând must în bidoane de plastic fără capac (mustul nu suportă dopul), la fel la Drăgăşani, Panciu şi Odobeşti. E singurul lucru normal într-o ţară eminamente anormală.
Anormală este criza de guvern declanşată în ajunul alegerilor prezidenţiale. Este anormală această criză politică şi pentru că, logic şi moral, cârmuitorii noştri ar fi trebuit să asude şi să n-aibă somn din motive de recesiune economică, şomaj, prăbuşire a nivelului de trai.
Caută ei soluţii? Sunt încercănaţi de grija omului de rând care o duce din ce în ce mai prost? Aş! Din zori şi până târziu în noapte, de la preşedinte şi până la cel mai plictisit parlamentar, vedem spectacolul unei păruiri de mahala. Toţi au ceva de spus, toţi au ceva de reproşat. Ceilalţi, întotdeauna ceilalţi sunt nişte nemernici.
PD-L vrea să scuipe broasca PSD-ului care-i stă în gât. De ce? Partidul lui Iliescu, Năstase şi Geoană, mai nou din ce în ce mai vizibil, al lui Vanghelie, trebuie ejectat din actul guvernării fiindcă este prost, ineficient şi vorbeşte gura fără el. Un bun exemplu, vicepremierul Nica, adică un fel de Boc al social democraţilor care a zis ce nu trebuia să zică. Cică s-ar fura alegerile! La noi? În România să se fure ceva? Nica insultă un întreg popor. Aici poţi să-ţi laşi portofelul în stradă şi-l găseşti în acelaşi loc, neatins, după o săptămână. Până şi măturătorii îl ocolesc, mai ales dacă este doldora de bani.
În acest efort de remaniere a lui Nica şi, prin el, de remaniere a întregului PSD, sunt angajaţi, pe faţă sau pitit, premierul, democrat-liberalii la grămadă sau luaţi unul câte unul, şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, domnul Băsescu însuşi.
De cealaltă parte, cu tot arsenalul de gâlceavă politică ştiut, luptă pesediştii care s-ar da şi nu prea s-ar da duşi de la guvernare. Sărăcie, sărăcie, criză, criză, dar la bucătăria guvernamentală s-ar mai găsi câte ceva de ros. Geoană anunţă vitejeşte că nu merge la Cotroceni pentru a negocia excluderea nemotivată a lui Nica, dar în minutul următor îl găsim cuminte, în scaun, alături de Boc în faţa preşedintelui. Păi se poate? Dacă acest balamuc este iscat de preşedinte, dacă el, din motive de realegere, joacă toată această alba-neagra insultătoare, o rupi cu totul. Salut şi n-am cuvinte. Ai spus că-i dictator? Păi ce cauţi atunci să vorbeşti cu un dictator? Ne vedem la alegeri şi atunci ne vom lămuri care pe care!
Poporul, nu tot, ci doar cei care pricep ce se petrece în bătătura noastră cu orătănii politice, se uită mâhnit. Pe ăştia i-am ales? Unii spun – la ce bun votul? Nu mă mai duc, fiindcă dacă votez e tot degeaba. În ceea ce mă priveşte, nu cred că-i aşa. Votul este unica noastră şansă, un fel de certificat de demnitate cetăţenească. Să nu-l pierdem şi pe acesta. Unii au înfruntat temniţele sau au murit pentru votul universal.
De ce vrea domnul Băsescu, fiindcă asta vrea, să rămână singur la guvernare cu partidul lui? Mi s-a pus această întrebare pe care, ironic, mi-o pun şi eu. De ce? Mai e niţel până la alegeri şi urnele vor decide sau, mă rog, autocarele şi calculatoarele. Ce atâta sforţare?
De două zile circulă zvonul că doamna Udrea va fi şefa de campanie a preşedintelui şi nu Blaga, mai puţin priceput în chestiuni de strategie şi mai ales de trezorerie. Un răspuns l-ar putea da mustăriile. Da, mustăriile. Domnul Băsescu nu va rămâne singur. Va fi, ca de atâtea alte ori, cu Elena Udrea, consilierul său devotat, ministrul său cel mai harnic, oama care a declarat că iubeşte în preşedinte Omul şi acest sentiment va rămâne şi dacă funcţia (prezidenţială) dispare.
Şi uite aşa, că tot vorbirăm de tulburel, putem fredona, împreună cu taraful de la Cireşica, „Şi-n micuţa cârciumioară/ am rămas numai noi doi”. Nu unul la putere, ci doi. Şi unde-s doi, puterea democraţiei creşte!