Cu vreo zece zile în urmă, când am aflat că la barul „Thales” din Fălticeni va cânta un anume Lance Lopez, am rămas uşor confuz: ca om care se ocupă de o viaţă cu muzica, mi-am spus că poate fi unul din ăia mulţi, care în America se nasc şi cântă din secunda următoare. Adică buni, şi atât. Există acolo mii de artişti care înseamnă ceva în comunitatea lor, chiar în statul lor, dar care în restul lumii sunt necunoscuţi. Pentru cei cu adevărat bolnavi de muzică, asemenea mie, este totuşi greu de presupus că există vreun colos de care să nu fi auzit măcar. Şi totuşi...

Povestea prezenţei acolo, alaltăieri seara, a unui enorm muzician, e stranie prin ea însăşi: Hanno Hofer, liderul lui Nightlosers, prieten vechi, n-a putut onora invitaţia patronului (şi finului meu, Costel Zaharia, „Smack” pentru fălticeneni) de la Thales şi i-a zis să stea liniştit, că are o variantă „de rezervă”. Drept pentru care, pe Costel l-a sunat Cornel, patronul lui „Big Mamou”, celebrul club bucureştean, aflat la Viena şi i-a propus să i-l aducă pe Lance Lopez. De care, evident, nici Costel nu auzise, deşi şi el e disc-jockey la fel de vechi ca mine, din anii ’70. M-a sunat. Am intrat pe net şi m-am speriat de ceea ce am văzut şi auzit. La fel şi el. Pe mine m-a lămurit un alt bolnav de blues, Bobby Stroe: „Dodo, e mărime. E din cei mai buni zece în viaţă”. Minţea dragul de Bobby. După ce l-am văzut live în demonstraţia de virtuozitate de la Fălticeni, vă jur că n-am termen de comparaţie. Poate doar Handrix sau Stevie Ray Vaughan, că are din amândoi, chiar cu asupra de măsură. Da’ mai are: viteză de Satriani, forţă de Johnny Winter şi o imaginaţie debordantă, toată numai a lui.

De altfel, în interviul de vreo 40 de minute pe care i l-am luat (şi pe care îl puteţi urmări integral la PLUS TV marţea viitoare, pe 2 iunie) a vorbit cu drag despre toţi aceştia, ba încă şi despre Alvin Lee, Leslie West, he-he!, şi Jeff Bech, o-ho-ho! Numai profesori de calitate. Mai puteţi adăuga aici B.B. King şi Steve Vai, pentru care a cântat în „deschidere” de multe ori, dar şi Lucky Peterson (în grupul căruia a intrat prin... concurs! Şi alături de care a cântat vreo cinci ani buni, perioadă pe care o consideră cea mai grozavă din carieră) şi mai ales Buddy Miles, toboşarul lui Jimi Hendrix. Ajuns aici, mă şi opresc. Cu Buddy Miles n-a cântat oricine. Iar Lance mi-a spus că prin testament Buddy a cerut să fie incinerat iar în memoria sa să se tragă o cântare, un jam-session la care să cânte Ăla, Ălălalt şi aşa mai departe. Nominalizaţi în testament. Printre ei, Lance Lopez. A fost acolo, în februarie 2008.

Acum, pe 24 mai 2009, a fost la Fălticeni. Uluitor, fascinant, unic. A cântat trei ore alternând blues cu rock, cu funky (dat în hard) cu rhythm and blues. Perfecţiunea întruchipată. Nici un fel de fiţe. Şi-a cărat singur boxele. Şi la început, şi la sfârşit. A dat autografe, a vorbit cu toată lumea. E posibil să revină la Fălticeni, pe 19 iulie. Are vreo două zile libere între cântările din Europa. Că între timp mai are vreo 30 pe aici, apoi vreo 40 în America. După două ore şi jumătate, a făcut un „bis” de... încă vreo oră! În care, desigur, l-a omagiat pe James Marshall Hendrix, Jimi adică, prin „Hey, Joe”, „Purple Haze” şi „Voodoo Chile”. N-o fi blasfemie dacă zis să sunau mai bine ca originalul?

Te iubim, Lance. Ne-ai făcut fanii tăi pe viaţă, pe toţi cei care am fost acolo. Ştim şi că ţi-a priit. Ai avut exact publicul pe care-l meritai, adică oameni ca mine, ca Sorin Dorneanu, Vasea, Stravros, Paul Mustaţă, „Droguleţ”, desigur Bobby Stroe, mulţi elevi de-ai mei de la „Ştefan” şi mulţi, mulţi alţii cărora le cer scuze că nu încap în articolul ăsta. Primăria Fălticeni şi Consiliul Local au fost bine reprezentate, au şi contribuit la buna desfăşurare, la fel ca şi jandarmii care, cu discreţie şi eleganţă, au fost la datorie.

Acum vă las, că întârzii la concertul de azi, de la Belgrad: AC/DC! Despre ce va fi acolo, în ziarul de joi sau în cel de vineri.

 

P.S. de ce „omul-chitară”? Păi, fiindcă există o vorbă tocită care zice despre Cutare muzician că „parcă instrumentul este o prelungire a mâinilor”. În cazul lui Lance e falsă: la el chitara parcă ar fi în locul mâinilor!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Eveniment mondial la Fălticeni.

Comentarii