Doru POPOVICI

În pofida promisiunilor făcute mie însumi, m-a furnicat şi, în loc să nu mă uit la nici unul din meciurile primei etape din 2011, le-am urmărit pe toate. Ar fi absurd să vă spun acum că a fost ultima oară. Că din etapa următoare abandonez definitiv. Că nu mai urmăresc de acum înainte decât Arsenal, Milan şi Real. Tot nu mă mai credeţi, aşa că am să mă uit la orice meci care nu încalecă partidele de fotbal adevărat programate la aceeaşi oră. Din ceea ce am văzut în cele 4 zile (de vineri seară, când rapidiştilor le mai lipseau doar schiuri pe ninsoarea aia sălbatică, şi până luni, când Astra şi Bistriţa au arătat ceea ce ştiu ele mai bine, adică nimic) aş putea trage câteva concluzii deloc dătătoare de speranţe în perspectiva meciului cu Luxemburg (că cel cu Bosnia e ca şi rezolvat!). În primul rând, am rămas cu o întrebare fără răspuns: ce-or fi făcut băieţii ăştia pe timpul pauzei de aproape 3 luni? Că o considerabilă majoritate a rămas fără benzină după mai puţin de o oră de joc. N-am înţeles despre ce titlu se tot vorbeşte, din moment ce ălea care pretind că-l vor n-au arătat nici un picuţ de fotbal. Despre vreo echipă întreagă care să joace ceva cât de cât asemănător cu ceea ce vedem la alţii, nici pomeneală. Iar luaţi la bucată, cum ziceam, lucrurile stau încă mai rău. Singurul fotbalist care s-a distins în cele 8 meciuri văzute a fost unul Wesley de la Vaslui. Are însă un mare defect şi el: nu-i român, deci nu poate juca contra Bosniei. Asta, că tot vorbim despre cine ar putea înscrie miraculosul gol al speranţei: Mutu este apatic cum nu l-am văzut vreodată, Marica a fost acceptat în vestiarul Stuttgart-ului probabil fiindcă şi acolo trebuie să dea cineva cu mopul, Stancu s-a fâsâit după un început senzaţional. Şi gata. La intern, prăpăd, că doar nu-l vedeţi pe Dică dând-o în aţe. Poate Torje, poate Zicu să facă faţă, numai că primul e cam gras, iar ălălalt cam prichindel. Apropo: dacă în această etapă am văzut unul jucând chiar bine în cele vreo 70 de minute cât a jucat, atunci ăla a fost Florentin Petre. Da, da, Pinguinul cu Crampoane. Răzvane, ce stai? Ia-l repede la Naţională. Dacă o trăi până atunci, că nu ştiu cât e speranţa de viaţă la pinguini.