Povestea lui Muhammad Yunus poate fi spusă complicat sau simplu.
Povestea complicată ar suna cam așa. Muhammad Yunus este un bancher și economist din Bangladesh. În 1965 a primit o bursă de studiu Fulbright la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite, unde a terminat un doctorat în dezvoltare economică. Mai târziu, s-a întors în Bangladesh, unde a lucrat pentru guvern și mai apoi pentru sistemul educațional, predând la universitatea Chittagong. În calitatea sa de conducător al departamentului de economie din cadrul universității a participat la programe de reducere a sărăciei, care au fost preluate mai apoi în politicile guvernamentale. În 1976, după o vizită într-un sat afectat de foamete, i-a venit ideea unor microcredite adresate oamenilor săraci. Grameen Bank a fost înființată în 1983 și de atunci a împrumutat peste șase miliarde de dolari unui număr de peste șapte milioane de oameni. Banca Grameen și Muhammad Yunus au primit în 2006 premiul Nobel pentru pace, pentru întreaga lor activitate în combaterea problemelor sociale ale comunităților sărace.
Povestea simplă ar suna cam așa. În 1976, Muhammad preda economie la o universitate în Bangladesh, iar țara se afla în mijlocul unei perioade de foamete. Mergând pe străzile orașelor și satelor, a simțit din plin diferențele dintre teoriile curate ale economiei pe care le preda în sălile de seminar și realitatea dură a sărăciei. Atunci a hotărât că vrea să schimbe în bine viața măcar a unui om. Într-o zi a întâlnit într-un sat o femeie care câștiga prin munca ei mai puțin de un dolar pe lună. Muhammad a trimis un student să afle de câți bani aveau nevoie sătenii din acel loc pentru a li se îmbunătăți condițiile de muncă. Suma s-a ridicat la mai puțin de douăzeci și șapte de dolari. A hotărât să le împrumute banii aceia din buzunarul propriu, cu promisiunea ca sătenii să returneze banii când vor putea. Banii s-au întors în scurt timp. Muhammad a început să împrumute sume mici unui număr tot mai mare de oameni. De fiecare dată banii erau returnați. După discuții îndelungate cu bănci și reprezentanți ai ministerului economiei, a fost refuzat în repetate rânduri în încercarea de a găsi sprijin din partea unei instituții financiare puternice pentru ideea sa de microcredite destinate oamenilor săraci. Așa că a înființat o bancă proprie. Banca Satului. Grameen Bank. În douăzeci și cinci de ani, pornind de la o zi când a ascultat o femeie ce lucra cu palmele niște scăunele din bambus, Muhammad Yunus, un profesor de economie, a ajutat peste șase milioane de oameni.
Morala poveștii simple, cel puțin pentru mine, este că schimbările majore nu provin din cuvinte mari și viziuni mărețe. Schimbările majore se construiesc treptat din acțiuni simple și concrete, împreună cu dorința sinceră a unor oameni de a face lucrurile de lângă ei mai bune.
Ovidiu COCIERU,
Bursier Fulbright