Lucian AVRAMESCU

Consultările (nu negocierile, cum stă scris peste tot) iniţiate de Klaus Iohannis nu-s, cred, o crimă constituţională. Preşedintele poate consulta pe cine vrea, iar ăl care nu vrea să fie consultat – cazul Dragnea – nu se lasă consultat. Sunt nu un atentat la Constituţie ci, eventual, o prostie. Ce să mai consulţi când victoria partidului lui Dragnea e zdrobitoare? Recunoşti victoria la scor a ălora, îi feliciţi, chiar dacă-ţi stă în gât intenţia şi vorbele se dezgroapă greu din omuleţ şi cu asta basta. Începi munca din opoziţie.
Prostie e şi visul liberalilor, mă rog, al celor care zic că-s liberali, fiindcă nu prea îi mai deosebeşti pe cei din PNL de cei din PDL (nu pentru că au fuzionat, ci tocmai fiindcă n-au fuzionat, şi se pitesc unii după alţii) aşa cum nu deosebeşti nici liberalii lui Tăriceanu de pesedişti. Ei sunt o mică grupare îngăduită de social-democraţi ca fiind de-a lor. Îmi amintesc ironia lui Dragnea, când încă nu se votase, în legătură cu Tăriceanu care se oferea premier. Păi, a zis starostele PSD, care îşi conduce partidul cu mână de fier, să câştige partidul lui alegerile întâi şi apoi mai discutăm! Chipul indica nu enervarea dovedită când Ponta, în seara victoriei, dădea interviuri tuturor televiziunilor sub geamul lui, ci o relaxare de burjui stăpân pe el şi pe situaţie, care-l ia peste picior pe supusul liberal. Supusul, ca şi Băsescu, încărcat de toate aromele şi maclavaisurile victoriei în timpul alegerilor, a fleşcăit-o groaznic la urmă. Ambele partide, ALDE, compus dintr-o fuziune, şi PMP, construit pe o nemulţumire erotică şi un bâzdâc de sultan trădat de supuşi, abia s-au târât în Parlament. Ce pretenţii să ai şi cum să ceri scară spre a ţi se ajunge la nas, când nasul ar trebui să stea, sub nivelul şliţului, într-o reverenţă cu căciula în mănă?
Citesc că liberalii au dat startul marii unificări sub stindardul nepătat al dreptei! Dacă au ieşit cu aşa ceva de la Cotroceni, apoi n-au priceput nimic din politică şi n-au priceput că mulţii liberali din România n-au ieşit la vot din silă pentru astfel de codoşlâcuri. Marele partid al Brătienilor a defilat la primărie cu unul care numai de-al lor nu era, Marian Munteanu, strivit şi ciomăgit rapid de urmaşii minerilor din Piaţa Universităţii şi de un trecut de asocieri dubioase. Adică să existe date că securiştii, vechi sau noi, duceau minerii la casele lui Coposu sau Câmpeanu şi tu, victimă bătută şi pisată cu călcâiul de ei, să faci imediat partid cu un Măgureanu care părea călăul tău? E cum ar fi făcut partid cu Iliescu, cel de chemase minerii să-ţi rupă oasele. A fost, pentru mine şi pentru mulţi, una din marile nedumeriri care au aruncat, peste sângele Pieţei Universităţii, zoaie. Liberalii – negăsind pe nimeni dintre ei în stare sau fiind prizonieri ai trădătorilor care sunt băgaţi cu tulumba între ei, aşa cum au fost infiltraţi la ţărănişti – au pierdut Capitala din bâlbe şi imbecilităţi. Acum ies cu prostia că se unesc ei între ei după ce s-au agăţat de statura gigantică a lui Cioloş. Cu cine? Cu fostul liberal Tăriceanu, mai pesedist azi ca Ponta care, la o adică, poate fi orice? Cu liberalul Băsescu?
Consultările de la Cotroceni n-au fost o crimă la Constituţie, ci e o prostioară, în care unii au ieşit pe trepte să bată câmpii şi să se dea glorioşi după ce au luat 30 de şuturi în dos. Dacă Raluca Turcan, care cumpărase parcă vocea madamei Merkel când se dă înţeleaptă, rămânea la critica adusă PSD care a ”început trădarea electoratului”, era un semn că a înţeles că-i în opoziţie şi asta va face de aici înainte. Critică puterea pesedistă. Dar să te apuci să trăncăneşti despre cum se vor uni şi vor prepara de-un premier e la fel de aiurea ca-n povestea prostului care spune ”Dumnezeu să-l ierte!”, trecând pe lângă unii care tăiau un porc şi, înţelegând, după ce a mâncat bătaie, că se zice altfel, la trecerea pe lângă un mort urează vesel persoanelor îndurerate ”Să-l mâncaţi sănătoşi!”