Gabriel MANȚĂ

Nu ştiu dacă sunt în asentimentul multora dintre dumneavoastră, părerea mea este că înfrângerea României în faţa Danemarcăi la handbal feminin nu constituie o surpriză. Danezele nu sunt atât de slabe încât să le învingem ani la rând, totdeauna va exista un moment în care tendinţa se va schimba, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul nostru cu echipa Rusiei. Asta nu înseamnă că nu puteam câştiga şi meciul de miercuri seară (ne ajungea şi un egal!), diferenţa de patru goluri a fost determinată de lucrurile mărunte. Nici nu contează că tactica anti-Neagu a funcţionat, jucătoarea noastră fiind prinsă într-o adevărată plasă, blocajul fiind fără menajamente la nivel fizic. Cu toate aceste, Cristina Neagu a furnizat o mulţime de pase, cred că undeva în jurul a 10, prin care şi-a lăsat coechipierele de pe extreme în situaţii de unu-la-unu cu portarul advers. Majoritatea acestor faze au fost ratate, una dintre cele mai neinspirate fiind Ana Maria Iuganu, care la un moment dat devenise chiar exasperantă (mă refer la încercarea de boltă pe un atac în superioritate, la care era imperios să marcăm!). Dacă mai adăugăm încă vreo două-trei asemenea ocazii ratate şi din poziţia de pivot, am putea trage concluzia că fetele noastre au făcut-o mare pe portăriţa daneză. Apoi, trebuie să recurgem iar la adjectivul exasperant pentru nu mai puţin de trei situaţii consecutive de superioritate numerică în care n-am recuperat niciun gol. Vă daţi seama, un total de 6 minute pe sec, cu om în plus! E drept, multe dintre ratările pomenite mai sus s-au suprapus pe aceste perioade. Şi o nedumerire: de ce a dispărut de pe teren Eliza Buceschi? Începuse excelent, primele patru goluri i-au aparţinut, era jucătoarea ideală pentru a o suplini pe izolata Cristina Neagu. O asemenea alegere tactică nici nu poate fi comentată, de aceea înclin să cred că ar putea fi o accidentare la mijloc, deşi până acum n-a fost invocată. Una peste alta, dezamăgirea este firească, fiindcă că este genul acela de meci pe care ai vrea să-l vezi resetat pentru a-l mai juca o dată. Echipa este una tânără, potenţialul ei în creştere, iar ocazii vor mai fi.