Angajamentele grupurilor financiare internaţionale faţă de băncile locale ar putea să finanţeze în mică măsură eventualele datorii sau pierderi înregistrate de România în cazul unei crize economice, sub nivelurile înregistrate de alte cinci state europene emergente, potrivit Standard&Poor's (S&P).
Având în vedere gradul înalt de dependenţă a băncilor locale din statele europene emergente de grupurile-mamă, agenţia de rating S&P a creat un indicator al cărui rol este de a diferenţia modul în care, în eventualitatea unei crize financiare, instituţiile de credit internaţionale ar putea interveni pe pieţele pe care deţin subsidiare.
Dintr-un procentaj maxim posibil de 100%, România a obţinut un punctaj de 22%, apropiat de cele alocate Letoniei (21%) şi Ungariei (20%), dar inferior celor pentru Polonia (24%) sau Croaţia (26%).
Cel mai bun punctaj, de 54%, a fost consemnat de Estonia şi Cehia, pe următoarele locuri clasându-se Lituania (41%) şi Slovacia (33%).
Alte două state incluse în analiza S&P, Bulgaria şi Serbia, au obţinut punctaje reduse, de 18% şi, respectiv, 7%.
"Acumularea rapidă de credite, impulsionată în anumite state de subsidiarele băncilor străine, au majorat semnificat nivelul monetizării în statele europene emergente. Acest fenomen este bine venit, dar, alături de acesta apare şi un potenţial de costuri ridicate pentru ieşirea băncilor din eventuale crize financiare", a declarat Remy Salters, analist al S&P.
Deşi acţionariatul străin poate contribui uneori la restrângerea creditării, aşa cum s-a întâmplat în cazul Poloniei, există dovezi că, în anumite economii, participaţiile străine la sistemul bancar au contribuit la finanţarea unor dezechilibre.
În cazul în care aceste fluxuri de capital de la băncile-mamă încetinesc sau se inversează, ar putea apărea situaţii de "aterizare forţată".
"Deşi credem că riscurile ca băncile-mamă să se retragă sunt limitate, scenariile cele mai pesimiste ar putea include dificultăţi ale balanţei de plăţi şi deprecieri rapide ale monedelor naţionale. Aceasta ar conduce la apariţia de costuri ridicate pentru state, iar în unele ţări ar putea fi vorba de datorii contingente importante, întrucât împrumuturile în valută ar putea să aibă efecte nedorite", a mai spus Salters.