Amintiri din comunism

Să revin însă la ideile mele de adversar al multor aspecte ale capitalismului, îndeosebi a celui românesc. În general, deşi nu-l simpatizez pe Marx, admit că a fost un analist economic foarte talentat. Libertăţile din capitalism contează enorm, şi pentru bogaţi şi pentru săraci. Marx a formulat celebra expresie din comunism: „exploatarea omului de către om“. Adică marii bandiţi Rockefeller, Morgan si Dupont de Nemours (ei erau şi sunt emblemele capitalismului monopolist) exploatau în calitate de oameni alţi oameni, proletariatul american şi chiar cel mondial. Aşa sublinia profesorul Marcus la economia politică. Alte vieţuitoare nu se exploatează reciproc. A fost nevoie de transformarea maimuţei în homo sapiens pentru a se ajunge aici, la exploatarea omului de către om. Dacă în viaţa mea am citit, întâmplător, câteva pagini din Marx, unde-i critica tocmai pe bancherii evrei exploatatori, din lucrările lui Engels n-am citit nimic. După cum se ştie, Marx a fost unul dintre marii antisemiţi, în viziunea multor cetăţeni de această etnie. Şi Spinoza a fost condamnat timp de secole de evrei, asta pentru că a demontat filozofic toate religiile, inclusiv cea mozaică. Cred că Spinoza este cel mai genial evreu al tuturor timpurilor. Engels era un fel de filozof, el a scris şi despre religie şi se pare că a elaborat teoria materialismului dialectic, evident împreună cu Marx. De la Engels am reţinut celebra expresie: „munca l-a creat pe om“. Azi, când se ştie că şi alte vieţuitoare muncesc în felul lor (de fapt se ştia şi atunci că o pasăre munceşte să-şi facă cuib, iar despre castor, ce să mai vorbim?). Engels a mai vorbit şi despre unelte. Maimuţa cu unelte, ridicată în două labe sau picioare, s-a transformat încet în om. Cam simplist, dar o fază a fost probabil şi asta. Dacă ar fi trăit atunci Bill Gates, ar fi fost şi el trecut pe lista marilor bandiţi bancheri şi exploatatori, care sug sângele popoarelor. Exact aşa se scria şi se spunea atunci, în 1950. Şi se mai spunea ceva, postulatul de bază al filozofiei materialist-dialectice: existenţa determină conştiinţa. Ideea pare să simplifice complexitatea firii umane, ereditatea, genetica, teoriile lui Freud şi chiar Darwin, într-o oarecare măsură. Mediul, spuneau filozofii materialişti, determină formarea personalităţii. Conştiinţa trece prin stomac, spuneau propagandiştii de la învăţământul politico-ideologic. Aici e oarecum adevărat, omul, ca orice altă fiinţă vie, are instinctul de supravieţuire dezvoltat, hrana ocupând preocuparea esenţială. În fond, oamenii străvechi nu se ocupau decât de hrană şi de reproducere. Freud pune mâncarea printre complexele sale, alături de cel sexual. Primii filozofi au apărut cu patru-cinci mii de ani în urmă, evident, datorită evoluţiei. Abundenţa hranei nu naşte filozofi, iar sărăcia extremă nu naşte criminali. Aceştia din urmă au gena lor. Mă întreb, în cadrul celor afirmate şi susţinute de mine, dacă nu cumva am ieşit şi eu mic „om nou“ visat de tovarăşul Ceauşescu şi de toată propaganda de partid. Cred că am şi eu ceva din acel aparent iluzoriu „om nou“. Peste 50% dintre cetăţenii scumpei noastre patrii au fost educaţi cu folos de partid. Într-o formă sau alta, ei cred şi acum în comunism, deşi în 1989 se părea că toţi urăsc comunismul. Toţi îl urau pe cel mai iubit fiu al paradoxalului nostru popor muncitor. Şi eu, care am considerat din tinereţe absurd comunismul, în anii lui Gorbaciov, cu Pactul de la Varşovia şi invincibila Armată Roşie, vedeam o variantă de comunism cu faţă umană, care să facă reforme economice, să se debaraseze de minciuni şi să permită o oarecare libertate. Fiul meu detestă comunismul oriunde ar fi el, inclusiv al lui Fidel Castro sau al lui Allende în Chile. În politica externă eu merg chiar mai departe, spre dezaprobarea fiului meu. Sunt alături de Coreea de Nord fără comunism, de Iran fără fundamentalism, de Siria, de Venezuela, de Cuba şi de toată „axa răului“ a fostului preşedinte George W. Bush. Dar merg şi mai departe şi spun că dacă sovieticii erau lăsaţi să facă un regim semicomunist în Afganistan, unind toate triburile, nici n-ar fi fost 11 septembrie 2001 în SUA şi nici războiul cu talibanii. Până la urmă, în viaţa oamenilor, ca şi în cea a naţiunilor, totul se plăteşte, chiar dacă sunt la un moment dat puternice din punct de vedere militar şi economic. 

Ioan Pînzar