Totul se poate cumpăra

Oamenilor le este cu neputință să trăiască fără lucruri materiale. E un fapt cât se poate de evident. Dumnezeu ne-a dăruit lumea întreagă, cu condiția să-i dăm o întrebuințare bună și să nu ne împătimim acumulând bunuri fără măsură. Pentru că goana după cele pământești îi face pe mulți să-și strice viața de aici și să rateze Împărăția cerurilor.
Era odată un om bogat care-și strânsese multe avuții ca să aibă, spunea el, și pentru lumea cealaltă. Crezul lui era că totul se poate cumpăra. Atât aici, pe pământ, cât și dincolo, în veșnicie. De aceea n-ar fi dat nimănui un ban. O singură dată a oferit unui cerșetor o monedă de 50 de bani. Într-un sfârșit omul nostru a murit. Ajungând la porțile raiului a încercat să intre, dar a fost întâmpinat de Sfântul Petru care i-a spus că nu poate păși înăuntru fiindcă nu și-a pregătit dinainte locul.
Însă bogatul a răspuns că totuși a făcut ceva. A adunat mereu bani ca să-și plătească intrarea în rai. Știa că și aici totul se cumpără. „Unde ai banii?“ îl întrebă Apostolul. „În buzunare. Am și cecuri și hârtii de bancă. Dau cât se cere. Am destui.” „Vreau să-i văd”, îi zise Sfântul Petru zâmbind. Iar omul începu să se caute prin buzunare, care erau cam goale.
„Nu înțeleg ce s-a putut întâmpla. Nu mai găsesc nimic.” „Mai caută”, îl îmbie Sfântul Petru. Și tot căutându-se omul, găsi moneda dată cerșetorului. „Cu atât ai venit de pe pământ. Ei sunt banii pe care i-ai dat săracului. Cred că ai și uitat de ei. Cei 50 de bani nu sunt de ajuns să deschidă porțile raiului pentru tine. Îmi pare rău. E adevărat că și raiul se cumpără, dar plata trebuia să o achiți pe pământ, aproapelui tău, nu aici”, îi spuse Apostolul îngândurat.
(Adaptare de Augustin PĂUNOIU după o povestire din volumul „Tâlcuri noi la texte vechi“, Mitropolit Antonie Plămădeală, Editura Sophia, 2011).