Nenea Gheorghe Roșu este foarte cunoscut celor care trec, dinspre Gura Humorului, spre Ilișești. La intrarea în pădure nu le iese în cale nici lupul, nici Baba Cloanța, ci cel pe care șoferii îl alintă Moș Albină. Bătrânelul și la fel de bătrânul lui Trabant sunt nelipsiți, în zilele frumoase, de lângă măsuța cu borcane și pachețele. Bunicul nu vrea să „ardă gazul degeaba” pe acasă, chiar dacă are 91 de ani, așa că e activ ca un june și vinde mierea de albine produsă acasă.
Simpatic și comunicativ, bătrânelul explică sfătos, îndelung, și nu uită să zâmbească. Aude încă binișor, e sprinten ca o codană și are și acum o privire duios albastră și senină, pe care i-ar invidia-o chiar și vedetele care vor să uluiască fetele.
Se ocupă de albine de după război „Mă ocup de albine de după război. Am făcut cinci ani războiul și, la liberare, am văzut la o mătușă cum se cresc albinele. Mi-a plăcut și fac asta din pasiune, de atunci. Am început cu câteva familii de albine și cu timpul am ajuns la 250”, ne povestește nenea Gheorghe.
Acum, că „s-au mai adunat anii”, nu le mai face singur pe toate. Îl ajută doi băieți. El se ocupă acum mai mult de… marketing și distribuție. Tot un membru al familiei îl aduce cu bătrânul lui Trabant.
„Eu am condus la viața mea, dar acum nu mai am voie, că-s prea bătrân. Oi fi eu așa, pe dinafară și în acte, dar nu simt anii. Nu mă doare nimic și sunt tare ca fierul, așa ca voi, ăștia tineri. Nu știu ce-i aia boală și mă gândesc uneori că alții, săracii, nu visează să ajungă măcar bolnavi și slabi la anii mei. Dar eu mă mai bucur și de sănătate”, ne-a spus nenea Gheorghe.
Secretul sănătății Dacă îl întrebi care e secretul lui, te privește mirat și zice că nu-i nici un secret, dar se uită lung apoi la măsuța cu borcane. Soarele face să lucească în ele „aurul” cu care nonangenarul și-a procurat sănătatea și longevitatea de invidiat.
„Toată viața, de când mă ocup de asta, am mâncat miere și polen, în fiecare zi. Și uite că au trecut anii și se vede că mierea e sănătate curată. Poate oricine să fie sănătos și puternic la bătrânețe, ca mine, dacă poate mânca miere și alte produse ale stupului. Și nici măcar nu costă mare lucru să le obții. Totul este să fie miere curată, adevărată, nu contrafăcută. Eu vând numai miere adevărată și lumea știe în jur. Nici nu mai vor să o guste, cine are de luat, vine și știe ce e aceea miere bună, care face bine trupului”, a adăugat nenea Gheorghe Roșu.
Nu se îmbogățește bătrânelul din miere. Are o pensie mică, de agricultor și vreo doi lei ca veteran de război. Din miere, trebuie să dea cu tonele la preț de mai nimic, ca să poată lua o brumă de subvenție. Restul mai vinde la cunoscători, mai consumă ei în gospodărie. Dar e fericit așa. Mierea este, pentru el, un secret al veșnicei sănătăți, pe care oricine ar trebui să-l știe și să îl folosească.
