Motto: ”În probleme de conștiință legea majorității nu are ce căuta” – Mohandas Gandhi
Camerele Parlamentului României au legiferat atentatul la biodiversitatea carpatină – un adevărat atentat ecologic – prin aprobarea ”cotei de vânare” a ursului brun, cotă ridicată la aproape 900 de urși în sezonul cinegetic actual; urși care urmează a fi uciși dintr-un efectiv necunoscut, dar, numeric, dat ca uriaș – între 11.000 și 14.000 – de către ”specialiștii” silvici și biologi iubitori de arginți, nu ai vieții; doar bipezi mândri care se cred dumnezei.
Mai rămâne ca președintele Nicușor Dan să promulge ilegitima lege în forma asta, spre a se înscrie în rândul ignoranților ”olimpici” care distrug viața pe Terra; fapt care ar dovedi – a câta oară?”- că excelența într-un domeniu poate însemna glorie vidă, mândrie și falimentul cunoașterii, al conștiinței și iubirii. Vom vedea.
De aceea, cred că soluția se află în acceptarea realității din rândurile care urmează.
Sunt vreo 30 de ani de când, prin scris – gazetărie, cărți – și interviuri etc. atrag atenția asupra selecției negative cu arma la specia urs – specie-barometru ecologic! – cauzată prin vânătoarea comercială de trofee; cea care și în vestul Europei a dus la, practic, dispariția speciei.
Democrația însă sfidează rostirea lui Gandhi: ”În probleme de conștiință legea majorității nu are ce căuta”.
Este contextul în care tot ce putem face noi – cei care iubim viața sub toate formele sale, respectând-o – este educația pro natura.
Numai când grație educației se va schimba ”atmosfera” spirituală a unui ținut, a unei țări, din populația plurietnică a acesteia se vor ivi și demnitarii care vor vedea altfel lucrurile. Moment în care și ucigașii cu acte în regulă se vor împuțina.
Eco-literatura, un gen literar pe care îl practic de zeci de ani, făcând parte din eco-arte – gen dezvoltat în alte țări ajunse la fundul sacului – are rezultate. Iar ele, rezultatele, înseamnă trăirea empatiei și compasiunii față de tot ce este viu pe Terra!
Starea asta se poate trezi în oricine, dacă mesajul de iubire este vehiculat ”prin inimă”, grație artei, loc unde buna emoție se sălășluiește; fiindcă numai atunci mesajul rațional se cantonează durabil în conștiință. Este ceea ce face literatura ecologică.
Schimbarea, așadar, întru bine se face lent, om cu om și om de la om. Nu este brusc și nici în masă!… În urma unor cărți, povestiri am primit nu o dată semnale de la necunoscuți care îmi mărturiseau că, citind, s-au ”lăsat de armă”.
Dacă pentru unele viețuitoare trezirea omului întru iubitoarea simțire pro natura – natură unde și omul se află – va fi prea târzie, vom vedea. Sau vor vedea urmașii…
Pe cei care urmăresc rubrica îi invit la recitirea pildei ”Legenda păsării colibri”, întrucât doar trebuie ținut drumul și menținut crezul. Fără pretenții.
