Educația rămâne, pentru civilizația noastră, una dintre marile provocări ale sec. XXI. Este lapis philosophorum (piatra filozofală) care ne eliberează de „demoni”, echilibrând instinctele cu moralitatea și simțirea cu rațiunea. În perspectiva celor prezentate în articolele precedente, este imperios necesar să-i redescoperim rețeta corectă.
Denumirea Educației în limba greacă, Εκπαιδευση, slujește mai bine esența acestei noțiuni decât cea din limba latină, Educatio, deoarece este un termen compus din particula de timp Εκ (Timpul este un concept esențial în filozofie) și verbul παιδευω (pedevo). „Ek” mai are și alte înțelesuri, precum „motiv”, „cauză”, „mod”. Rădăcina verbului „pedevo” este παισ (pais) și se traduce copil. În greaca veche, acest verb are mai multe interpretări, precum antrenez, predau, educ, disciplinez, pedepsesc, cumulate într-o acțiune cu caracter unitar.
Pentru discipol (elev/student), mentorul (ο μεντορασ) – de regulă un filozof, exponent al uneia dintre cele cinci școli de gândire (platonism, aristotelism, stoicism, epicurism, scepticism) – era un model de viață. Este cunoscut că Academia lui Platon și Liceul înființat de Aristotel (discipol al lui Platon) au fost, în Antichitate, primele instituții care au avut drept scop Educația. În procesul de eradicare a vechii religii politeiste și a eticii sale, împăratul Iustinian întrerupe, în sec. VI d.Hr., funcționarea Școlii de la Atena, numită Academia Neoplatonică (înființată după distrugerea Academiei lui Platon de către generalul roman Lucius Cornelius Sulla în anul 86 î.Hr.) și înființează la Constantinopol (capitala Imperiului Roman de Răsărit), Universitatea Imperială Pandidactirio, Educația fiind dominată de etica severă a creștinismului timpuriu. În sec. IX d.Hr., odată cu reorganizarea Universității Imperiale, se impune termenul μαθενω (matheno), care se traduce „dobândirea de cunoștințe într-un domeniu” și astfel, după câteva secole de creștinism timpuriu, caracterizate de fanatism religios, datorită Patriarhului Fotio și lui Leon Matematicianul, este reafirmat învățământul clasic prin interesul pentru filozofie, matematică, geometrie și astronomie. De atunci, Învățământul se desparte de Educație (deși ambele dădeau întâietate creștinismului) și până în zilele noastre cele două concepte evoluează în paralel, chiar dacă, uneori, se suprapun. Să reținem, că εκ-παιδευω era, pentru grecii antici, un proces complex pe toată durata vieții. Din punct de vedere filozofic, Educația, care include și Învățarea, începe din momentul în care omul se naște și continuă pe tot parcursul vieții, până la trecerea lui în neființă. Scopul pedagogic, care a influențat procesul educativ și în lumea latină, era cultivarea armonioasă a spiritului și a trupului. Poetului Decimus Iurius Iuvenalis, de pildă, îi este atribuit celebru aforism mens sana în corpore sano. Obiectivul esențial al întregului proces era cunoașterea de sine; un EU modelat, care să se poată raporta la TU. Un element important al Educației, invocat dintotdeauna, este modelul. Alegerea unui model se face cu înțelepciunea de care sunt în stare adulții să ne-o arate. Educația și modelul de viață sunt complementare. Fiecare generație produce modele, fiecare epocă afirmă personalități de excepție. Cândva, ele puteau fi ușor remarcate. Astăzi, este mai greu, din cauza noilor modalități de comunicare publică (new media), la care au acces tot felul de nulități. În sfârșit, un factor decisiv în dezvoltarea armonioasă a unei societăți, care include și procesul educativ, este Economia. O economie care produce sărăcie, nedreptate socială și îngăduie un regim de muncă inuman, afectează profund negativ psihologia oamenilor, le distruge sentimentul apartenenței și le provoacă dezordine în familie. Această realitate întunecă viziunea despre viitor a tinerelor generații.
Este evident! Cei care propun reforme în domeniul Învățământului și Educației, nu cunosc ori nu țin cont de componența etică a noțiunilor, precum și de evoluția acestora în timp. Din această cauză, ofertele legislative sunt lipsite de fundament și nu satisfac nevoile reale ale societății noastre.
