,,Când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă.’’ – Paulo Coelho
Un citat ce se potrivește perfect perioadei actuale în care ura – de multe ori transformată în violență – câștigă teren și transformă societatea într-un adevărat câmp de luptă unde se desfășoară confruntări teribile între rude, vecini, colegi sau prieteni ce au devenit – practic… peste noapte! – susținători ai unor cauze despre care, culmea, nu cunosc nici ei prea multe amănunte. Părerile se schimbă de la o zi la alta, nu mai suntem siguri de ceea ce știam, apăram și admiram cândva, iar binele și răul sunt percepute diferit, în funcție, desigur, de apartenența la una sau alta dintre taberele combatante.
Mereu ies în față oportuniștii și demagogii, indivizi puși pe căpătuială, fără scrupule, care mint cum respiră și care nu ezită să-l transforme pe Dumnezeu în agent electoral. Pozând în imaculații neamului, aceștia susțin sus și tare că pentru ei nu contează decât binele general, depunând în acest sens eforturi deosebite, ba și făcând, chipurile, mari sacrificii personale. Acești oameni sunt obișnuiți să se laude cu realizări minimale și să vândă… pielea ursului din pădure, manipulând masele prin favoruri bine gândite și prin cuvinte pompoase, mieroase – rostite sau scrise! – izvorâte din gândirea unor lefegii vânduți în numele propriilor interese. Ei sunt conștienți că singuri nu ar putea să însăileze două, trei propoziții inteligibile, astfel încât îi plătesc pe alții să facă asta, deoarece – nu-i așa?! – are balta pește! Vreau să cred că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, respectivii vor rămâne doar niște amintiri urâte, exemple de ,,așa nu’’ și că valorile acestei țări vor ajunge să ocupe locurile pe care le merită într-o viitoare Românie a corectitudinii și bunului simț… Altfel, tare mi-aș dori să înceteze răutățile și orgoliile care ne transformă în inamici, pentru a reuși să reclădim respectul de sine dăruindu-l, apoi, celorlalți.
Oricum, eu asta am de gând să fac deoarece, vorba unui citat care mi-a pătruns sufletul, ,,nu contează cine sunt ei, contează cine ești tu!’’
Gânduri bune, tuturor!
(fragment din editorialul scris pentru numărul 114 al revistei EPIGRAMA – publicația Uniunii Epigramiștilor din România)
UN VIS…
M-am visat
Mergând pe o funie
Împletită din versurile
Unui poem neterminat
Având deasupra mea,
În lumină,
Raiul faptelor bune,
Iar sub mine,
În întuneric,
Iadul faptelor rele.
Altceva nu-mi amintesc…
Știu doar că,
Trezindu-mă,
Mi-am aprins o țigară
Privind nedumerit
Înspre cerul adâncului din suflet
Fără să înțeleg de ce
Mi-au albit, brusc, gândurile.
Constantin MOLDOVAN
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!