Să mă ierte Cupa Mondială, dar trebuie să încep cu Wimbledon, și nu pentru o victorie. Sorana, ultima româncă pe tablou, a pierdut un meci pe care l-a avut în mână, i-a alunecat, apoi l-a prins iar și… tot așa! Mingi de meci salvate și de o parte și de alta, totul culminând cu un maxi tie-break, unde s-a ajuns la scorul de 8-8, adică acolo unde mingea de meci apare inevitabil. Nu există rețetă mai bună pentru spectatori, dacă sunt neutri. În pielea celor care ”pierd” n-ai vrea să fii. Cândva, după jumătatea acestui maxi, Sorana a făcut o… ”sorană”, căci altfel n-ar mai fi fost ea. S-a lăsat distrasă de ceva, i-a reproșat arbitrului și a ieșit din zonă. Fusese conectată la meci, nedoborâtă de unele greșeli, dar punctul următor l-a pierdut și a trimis nervoasă o minge în prelată. A revenit apoi, dar acea mică dereglare a contat. A jucat bine și Noskova, adversara ei, tot creditul și pentru ea. Păcat totuși că balanța a înclinat spre ea, zeul tenisului putea cumpăni mai bine, pentru Sorana era ultima șansă. Astfel, jucătoarea noastră s-a oprit tot în turul 3 la Wimbledon, cum mai făcuse în câteva ocazii. A urcat o zi sau două pe locul 15 WTA, dar în clasamentul live, deci neoficial. Vom vedea pe ce loc va fi la final de Wimbledon, să sperăm că pe 17, spre a-și îmbunătăți cea mai bună clasare a carierei.
* * *
Despre Mondiale, două observații odată cu trecerea la optimi. Prima: Capul Verde pleacă, dar nu se pleacă, adică părăsește competiția neînvinsă după 4 meciuri! La fel ca Olanda (de Jos), care însă a mai și bătut pe cineva. A doua: dacă națiunile arabe din Asia au fost un non-factor, dintre multele națiuni africane au pătruns în optimi doar două, iar acelea sunt arabe, Egipt și Maroc! Le așteaptă Argentina și respectiv Franța.
