„Sperietoarea” sindicatului polițiștilor

Constituirea sindicatului polițiștilor de frontieră nu este privită cu prea mare entuziasm de șefii din sistem, deși această structură este perfect legală. De altfel, Suceava este abia al treilea județ din țară unde apare o astfel de organizație de apărare a drepturilor polițiștilor de frontieră, după cele din Dolj și Maramureș, deși potrivit Legii 54/2003 astfel de structuri se puteau constitui încă de acum trei ani. Mai mult, sindicatele din Poliție sunt agreate în statele Uniunii Europene, iar ideea că apariția unei astfel de organizații i-ar face pe polițiștii de frontieră nemuritori în funcții nu poate fi decât tendențioasă. Sindicatul polițiștilor din România este afiliat la nivel european încă din martie 2005 la confederația EUROCOP, care cuprinde asociații similare în 18 state, cu un număr de peste 600.000 de membrii, în timp ce pe plan național organizația este afiliată la Cartel Alfa. De fapt, scopul înființării sindicatului este acela ca polițiștii de frontieră să fie apărați în fața abuzurilor șefilor, promovarea pe criterii profesionale și nu politice, dar și negocierea contractului colectiv la nivel de ramură și individual de muncă. S-a vehiculat inclusiv ideea că la nivel național există deja o structură de apărare a drepturilor polițiștilor de frontieră, respectiv Corpul Național al Polițiștilor, așa încât nu mai era necesară înființarea unui sindicat. Diferența între cele două organizații este aceea că în caz de nevoie sindicatul poate acționa în instanță diferite instituții care nu respectă prevederile legale privind drepturile polițiștilor, în timp ce Corpul Național al Polițiștilor nu are acest drept deoarece este constituit în interiorul Ministerului Administrației și Internelor. Ca orice sindicaliști, polițiștii de frontieră vor putea uza de toate formele de luptă pentru apărarea drepturilor ce li se cuvin, mai puțin greva. Este de înțeles astfel teama unor șefi care vor vedea mitinguri prin curtea Poliției de Frontieră sau se vor trezi cu citații pentru a se prezenta la procese. Este o povară a democrației, pe care ar trebui să o învețe cât mai curând pentru a nu fi luați prin surprindere.