Această rubrică este bazată pe date verificate, informații reale și opinii ale unor specialiști recunoscuți. Părerile proprii le anunț de fiecare dată, iar considerațiile mele sunt exprimate sub o rezervă asumată. În acest articol însă mă voi abate de la limitele autoimpuse și îmi voi exprima opiniile și „fanteziile” asupra unui subiect de interes major, dar evitat de specialiștii „serioși”, respectiv: cum va fi economia în 2050? Sună interesant și incitant precum titlul unui roman SF, dar tema nu trebuie total ignorată, luând în calcul diferite „proiecții” sau estimări ale viitorului, pentru a pregăti la nivel de politici de stat națiunea pe plan economic, social, educațional, cultural etc.
consider că este necesar, deși procentul posibil de a fi contrazis de realitate este foarte ridicat. Cei care au curajul de a aborda subiectul sunt considerați „visători”, „speculanți intelectual” sau personaje „flămânde” de notorietate. Nu sunt din aceste categorii. Doar mă preocupă viitorul, deși sunt bătrân și nu voi trăi pentru a primi reproșuri că NU am avut dreptate.
Dacă adresezi întrebarea legată de starea economiei sau societății în ansamblu în perspectiva anului 2050 vei primi răspunsuri „la mișto” sau îndemnuri la un consult psihiatric. Cei puțini care ar aborda tema sunt fie resemnați, fie optimiști. Cei resemnați consideră că viitorul și realitatea în anul 2050 sunt la „cheremul” politicienilor și păpușarilor din spatele lor, iar noi nu putem fi decât spectatori și plătitori de taxe și impozite. Optimiștii consideră că cercetătorii și cei care le finanțează activitatea vor avea un rol determinant în viitor, iar rezultatele muncii lor ne vor oferi tuturor o existență demnă și fără griji. Ca întotdeauna, consider (din nou!) că adevărul îl vom regăsi la mijloc.
Dacă am o certitudine privind economia în 2050, dar și în perioada de până atunci (chiar și în prezent!), este legată de rolul cercetării-dezvoltării ca motor al progresului. Națiunile dezvoltate și cu lideri responsabili investesc masiv în cercetare, racolează prin oferte foarte generoase cei mai sclipitori exponenți ai noilor tehnologii și creează cadrul legislativ „prietenos” progresului, iar efortul nu este deloc mic. Cercetarea costă, dar merită investiția din plin. Deja la nivel global se accentuează deosebirile dintre zonele planetei legate de dezvoltarea cercetării și promovarea noilor tehnologii.
Vor fi câștigători (SUA, Extremul Orient și Europa în perspectivă!) și perdanți (Africa, America Latină parțial, Asia Centrală sau Orientul Apropiat și Mijlociu!).
Perspectiva anului 2050 sub aspect economic este strâns legată de educație (o altă certitudine pentru mine!). Fără o forță de muncă bine pregătită viitorul este nesigur, ca să mă exprim elegant. Y. Harari, o personalitate deosebită a sec. XXI, consideră că o calificare mediocră în epoca roboților și inteligenței artificiale transformă cetățenii în persoane „inutile”. Un efort financiar masiv, atât din fonduri publice cât și private, este absolut necesar dacă dorim să fim la „masa bogaților” în poziție de invitați respectați. Altfel vom fi tot acolo, dar în „lista meniu”!
Pentru un trai decent și în perspectivă sunt necesare, pe lângă educație de vârf și investiții în sănătate, infrastructură, resurse naturale sau protejarea mediului. Mult? Da, dar absolut necesar!
În ce măsură România este pregătită pentru anul 2050? Nu am nici o informație. Nu sunt proiecte de țară pe domenii, nu se cunosc (și finanțează!) prioritățile specifice țării noastre, iar deciziile sunt pe termen foarte scurt (până la alegeri, în general!). Până se vor „deștepta” conducătorii consider că trebuie să ne adaptăm politicii economice ale UE. Poate va suna „deșteptarea” și la noi! Chiar avem „rezerve de cadre” competente pentru a promova țara!!
