La doar 21 de ani, Claudiu Gabriel Andronic încheie studiile universitare ca șef de promoție 2026 al specializării Resurse Umane din cadrul Facultății de Istorie, Geografie și Științe Sociale a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Timp de trei ani consecutivi a ocupat primul loc în cadrul specializării, performanță care i-a adus bursa de merit și confirmarea unui parcurs construit prin consecvență, disciplină și dorința permanentă de autodepășire.
Se descrie ca fiind o persoană atentă la detalii, creativă și înzestrată cu o memorie foarte bună, însă consideră că adevăratele atuuri care l-au ajutat să ajungă în această poziție au fost perseverența și disponibilitatea de a ieși constant din zona de confort.
„Parcursul meu educațional a fost o călătorie lungă, stresantă, dar și cu multe bucurii alături de colegii mei, cu care am trecut prin nenumărate examene și proiecte. Nu a fost un drum liniar sau lipsit de efort, ci mai degrabă un proces de învățare constantă, ce m-a făcut să ies din zona mea de confort și să dau tot ce am mai bun.”
- „Consecvență și dorință de a demonstra că pot reuși”
Privind în urmă, spune că performanța obținută nu a fost un obiectiv urmărit cu orice preț, ci rezultatul firesc al muncii depuse zi de zi.
În spatele acestei reușite se află atât ambiția de a demonstra că poate reuși, cât și sprijinul necondiționat al familiei și al profesorilor care au crezut în el: „Consider că factorii decisivi pentru mine au fost consecvența, dorința de a demonstra că pot reuși, indiferent de ce zic ceilalți și, extrem de important, sprijinul necondiționat al părinților și al profesorilor care au crezut în mine.”
Pentru Claudiu Andronic, titlul de șef de promoție nu reprezintă un motiv de superioritate, ci o responsabilitate pe care o privește cu seriozitate.
Îl consideră dovada că efortul, disciplina și sacrificiile făcute în timpul facultății au avut un sens și, în același timp, un angajament de a păstra aceleași standarde în etapele următoare ale carierei: „Sincer, această poziție reprezintă pentru mine o confirmare a faptului că nopțile pierdute, sacrificiile și munca depusă au avut un sens. Nu a fost un obiectiv direct, ci, mai precis, o consecință a efortului depus în cei trei ani de studii.”
Adaugă că acest statut îl responsabilizează mai mult decât îl avantajează: „O văd ca pe o responsabilitate, nu ca pe o caracteristică de superioritate, percepând acest rol ca pe cel al unui reprezentant al generației mele, fapt care demonstrează că prin muncă cinstită se poate performa. Mai departe, acest rol este o carte de vizită care mă responsabilizează să mențin aceleași standarde ridicate în tot ceea ce voi face.”
- „Au fost câțiva profesori care au predat «pasiune»”
În spatele performanței sale se află oameni care i-au influențat decisiv parcursul.
Primii sunt părinții și fratele său, cei care i-au transmis valorile pe care spune că încearcă să le respecte în fiecare zi.
„Sunt părinții și fratele meu, care mi-au insuflat valorile de bază: bunul-simț, respectul și faptul că munca depusă este tot timpul recompensată.” Își amintește cu emoție de două sfaturi primite de la tatăl său, pe care le consideră adevărate repere de viață: „Respectă ca să fii respectat” și „Oriunde te duci, să lași loc de «Bună ziua»”. În ceea ce o privește pe mama sa, spune că i-a oferit permanent sprijinul moral de care avea nevoie, iar fratele său i-a fost partener atât în momentele dificile, cât și în cele de relaxare.
La fel de importante în formarea sa au fost întâlnirile cu profesorii care i-au modelat modul de a gândi și de a privi profesia.
Claudiu spune că a avut șansa de a întâlni cadre didactice care nu s-au limitat la transmiterea unor informații, ci au cultivat pasiunea pentru domeniu și gândirea critică.
„Au fost câțiva profesori din cadrul facultății care nu s-au limitat la a preda o programă, ci au predat «pasiune». Ei m-au învățat cum să gândesc critic, cum să pun întrebări corecte și m-au influențat să devin o versiune mai deschisă și mai bună a mea.”
Un rol aparte îl atribuie lectorului universitar dr. Sergiu Lucian Raiu, despre care spune că a fost unul dintre profesorii care au depășit atribuțiile obișnuite ale unui cadru didactic.
„Acesta a ghidat întreaga specializare de Resurse Umane, a fost persoana de la care am primit toate informațiile necesare și care ne-a sprijinit să ne implicăm în activități, workshop-uri și proiecte. Pot spune din suflet că a fost fundamentul care m-a ajutat să reușesc în acești ani.” În același timp, îi amintește cu recunoștință și pe lectorul universitar dr. Lucian Mocrei-Rebrean, coordonatorul lucrării sale de licență, precum și pe lectorul universitar dr. Otilia-Maria Bordeianu, profesori care, spune el, i-au oferit nu doar cunoștințe de specialitate, ci și o altă perspectivă asupra relațiilor umane și asupra societății.
„Ne-au insuflat valori, moduri de gândire și perspective asupra societății la care nici nu ne-am fi gândit, accentuând importanța de a considera omul ca o persoană, nu ca pe o resursă.”
- „Micile competiții constructive au existat mereu”
Mai târziu, vorbind despre modul în care ar trebui să se desfășoare procesul educațional, Claudiu oferă un alt exemplu de bună practică, amintindu-l pe lectorul universitar dr. Daniel Mușetescu, profesorul cu care a studiat disciplina Recrutare și selecție de personal.
„Din prima zi ne-a spus să îi spunem «Daniel» și că suntem parteneri în acest context, singurul nostru «dezavantaj» fiind că ne-am născut mai târziu.” Pentru Claudiu, această abordare demonstrează că relația dintre profesor și student poate fi construită pe dialog, respect reciproc și colaborare.
Vorbind despre parcursul universitar, Claudiu recunoaște că cea mai mare provocare nu a fost dificultatea cursurilor, ci gestionarea timpului. Menținerea unei medii foarte ridicate a presupus renunțarea la multe ore de odihnă și la timpul petrecut cu familia sau prietenii.
În plus, anul al doilea a însemnat un adevărat exercițiu de organizare, când a trebuit să îmbine cursurile, seminarele, practica de specialitate și activitățile desfășurate în cadrul proiectului „Pro(activ) pe piața muncii – Practică-ți viitorul!” Experiența practică este, de altfel, unul dintre aspectele pe care le consideră definitorii pentru formarea sa profesională. Dincolo de cunoștințele teoretice, contactul direct cu organizațiile i-a oferit o perspectivă realistă asupra profesiei pe care și-a ales-o.
„Am înțeles cum se leagă teoria de practica din teren, observând direct cum interacționează diferite profesii, cum oamenii se susțin și se completează reciproc pentru a atinge obiective comune.
Toate acestea m-au făcut să realizez că, deși am parcurs un drum lung, sunt abia la început și încă am foarte multe de învățat.” În relația cu colegii nu s-a raportat niciodată la competiție ca la un scop în sine. Din contră, spune că a încercat să fie un coleg pe care ceilalți se puteau baza, împărtășind notițe și explicând concepte ori de câte ori i s-a cerut ajutorul. „Am încercat întotdeauna să fiu un coleg, nu un competitor. Micile competiții constructive au existat mereu, însă au rămas la nivelul de stimulent academic, nu de tensiune.”
- „Prin eșec reușim să învățăm”
Ca viitor specialist în resurse umane, privește critic și sistemul educațional românesc.
Consideră că acesta dispune de un potențial important, însă are nevoie de o apropiere mai mare de realitățile pieței muncii și de o schimbare a modului în care este construit procesul de învățare.
„Dacă aș putea schimba ceva, aș pune un accent mult mai mare pe învățarea aplicată, pe corelarea programei cu cerințele reale ale pieței muncii și pe reducerea ierarhizării inutile, unde se consideră că profesorul este un fel de «șef» și nu un partener în contextul învățării.” În opinia sa, și evaluarea studenților ar trebui să se schimbe.
„Aș schimba modul de evaluare, adică mai puțin accent pe memorare mecanică și mult mai mult pe creativitate, analiză și proiecte practice.” Planurile sale sunt deja conturate.
Își dorește să urmeze studiile de master la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, apoi un doctorat în sociologie și o carieră în cercetare sau în domeniul resurselor umane, acolo unde consideră că poate contribui la dezvoltarea organizațiilor și a oamenilor.
Pentru colegii mai tineri are un mesaj simplu, dar puternic: să nu se teamă de eșec. „Cel mai important sfat este acela să nu le fie frică să greșească. Prin eșec reușim să învățăm; eșecul nu este opusul succesului, ci o parte importantă din el.” Claudiu îi îndeamnă, de asemenea, să învețe din pasiune și să profite de fiecare oportunitate de dezvoltare. „Să nu învețe pentru notă, ci pentru informațiile ce vor sta la baza profesională viitoare. Să exploreze, să nu fie dezamăgiți dacă nu au atins rezultatele dorite, ci să se bucure și să învețe din drumul pe care l-au parcurs.”
În ceea ce privește succesul, definiția lui Claudiu depășește ideea de diplomă sau recunoaștere publică. „Succesul nu înseamnă o diplomă, un statut sau recunoștința primită. Succesul înseamnă să fii împăcat cu tine însuți la sfârșitul zilei, știind că ai dat tot ce ai avut mai bun și că munca ta aduce o valoare pozitivă lumii din jur.”
Dacă ar putea influența politicile dedicate tinerilor, ar investi în modernizarea infrastructurii educaționale, în finanțarea proiectelor studențești și în dezvoltarea unui sistem eficient de orientare în carieră, capabil să îi ajute pe elevi și studenți să își descopere din timp vocația. La finalul dialogului, Claudiu revine la generația din care face parte și la oamenii alături de care și-a trăit anii de facultate.
„Acest titlu poartă numele meu, dar el reflectă o întreagă generație: energică, competitivă și generatoare de schimbare. Mulțumiri tuturor!”
* Interviul a fost realizat de echipa COACH USV
