Mii de români trăiesc cu organe prelevate de la cadavre

Câteva mii de români trăiesc cu organe prelevate de la cadavre, iar alte mii, înscriși pe listele de așteptare, speră să aibă șansa să apară un donator care să le salveze viața, a spus, ieri, profesorul Irinel Popescu, președintele Romtransplant, cu ocazia Zilei Naționale a Transplantului.
Ziua Națională a Transplantului a fost celebrată, ieri, la Clubul Diplomatic din București, unde oameni simpli, ingineri, avocați, sportivi, profesori sau copii, dar și medici care au făcut istorie, s-au adunat pentru a sărbători viața.
„Ne aflăm la a doua viață”, și-a început discursul Nicolae Stoian, președintele Asociației Transplantaților de Ficat din România. „Când ai a doua șansă, trăiești mai frumos, mai intens fiecare secundă. Din experiența primei vieți alegem ceea ce este mai frumos, căutăm să înlăturăm greutățile sociale și să ne prelungim ce-a de-a doua viață care ne-a fost dată”, a adăugat Stoian.
Trăiește de 9 ani cu inima unei femei.
Paul, primul român supus unui transplant de inimă, în urmă cu nouă ani, a mulțumit medicului care l-a operat, doctorul Șerban Brădișteanu, dar și familiei care a acceptat prelevarea cordului de la ruda lor aflată în moarte cerebrală. De nouă ani, Paul trăiește cu inima unei femei. El a vrut neapărat să cunoască familia care, zdrobită de durere, a spus „da” atunci când i s-a cerut acordul pentru prelevarea de organe. Sora tinerei decedate s-a împrietenit cu Paul. Se bucură când îl întâlnește întrucât își simte sora mereu aproape. Între timp, Paul și-a întemeiat o familie și are și un copil.
Probleme cu inserția socială.
Cea mai mare problemă a celor care au suferit un transplant de organe este inserția socială. Puțini dintre ei au avut șansa să-și găsescă ceva de lucru. Unii chiar nu pot munci, dar sunt mulți, cum ar fi cei cu transplant de rinichi, care ar putea lucra fără probleme. Victor Zota, președintele Agenției Naționale de Transplant, le-a promis că, în curând, va pune la punct un program prin care să-i ajute pe bolnavi nu numai cu „viață”, cum s-a întâmplat până acum, ci și cu un nou loc de muncă.
În mijlocul sălii de la Clubul Diplomatic, un rând întreg era ocupat de tineri zâmbitori. Și ei erau transplantați, numai că puteau lucra fără probleme. Erau sportivi de performanță, din lotul național de handbal. Ei suferiseră transplant tisular sau de ligamente, iar după operații și-au reluat locul în echipă.
După ce fiecare lider al organizațiilor transplantaților au luat cuvânt, a venit rândul ”titanilor”, chirugii care, mai timid la început, dar cu multă ambiție, au făcut ca România să nu mai fie o pată albă pe harta Europei în privința transplantului de organe și țesuturi.
Pionieratul s-a încheiat.
„Perioada de pionierat s-a încheiat. Dar este nevoie de aceeași energie și același efort ca și până acum. Au fost și vor mai fi probleme delicate. Ziua de astăzi este o sărbătoare națională. Pot spune că, de câțiva ani, am sentimentul datoriei împlinite. Sala este plină. Este dovada faptului că numărul celor cărora aceste proceduri le-au redat sănătatea este în creștere”, a declarat profesorul Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din România.
Profesorul Ionel Sinescu, șeful Clinicii de Chirurgie și Transplant Renal Fundeni, face aproximativ 100 de transplanturi pe an. „Anul 2007 a fost unul de vârf, fiind realizate 116 intervenții de acest fel. Sunt fericit văzând în sală persoane care acum surâd. Mi le amintesc cum erau înainte să găsim un donator, după ce l-am găsit, în timpul operației și la finalul intervenției. Acum îi văd fericiți. Surând, sunt veseli și optimiști. Este minunat”, a mai spus profesorul Sinescu.
Pentru profesorul Ioan Lascăr, șeful Clinicii de Chirugie Plastică din Spitalul de Urgență Floreasca, președintele în exercițiu al Colegiului Medicilor București (CMB), transplanturile de piele au început aproape odată cu ”practicarea meseriei”, întrucât în arsuri transplantul de piele este un tratament curent.
”Îi felicit pe toți cei din sală. Sunt cam câteva sute pentru care viața are o altă calitate. În țară mai sunt între două-trei mii de transplantați. Este evident că avem nevoie de transplant”, a mai spus profesorul Lascăr. El a precizat că, în transplant sunt foarte importante trei elemente, respectiv finanțare consistentă, legislație confortabilă și factorul uman, adică pacienți și medici.
Puțini donatori.
Potrivit profesorului Lascăr, numărul de donatori este încă redus, dar cu ajutorul celor transplantați, al medicilor și al presei, el poate crește. Medicul a amintit și despre programul de transplant de mână pe care îl pregătește de ceva timp.
”Nu este o intervenție foarte uzuală. În lume au fost realizate 40 de transplanturi de mână. O astfel de intervenției nu poate fi realizată oricum. Nu poți lua mână de bărbat și pune la femeie, sau copil. Nu poți lua o mână de o anumită culoare pentru o persoană cu alt pigment sau altă textură. Este vorba de cel puțin 30-40 de factori de care trebuie ținut cont la un transplant de mână”, a mai spus profesorul Lascăr.
Cei care fac transplant de tendoane, os sau ligamente au, la Spitalul Colentina din București, prima bancă de țesuturi din România, creată de profesorul Andrei Firică.
„Pentru cei care nu știu, în România, băncile de țesuturi (piele, os, tendon) sunt supuse unor controale riguroase. Aceste bănci au fost realizate potrivit directivelor CE, preluate automat în legislația românească. În curând, vom prelua directivele europene și pentru transplantul de organe. Dar vreau să știți că nu există bănci pentru organe, întrucât acestea trebuie transplantate imediat ce au fost prelevate, ci doar bănci de țesuturi”, a mai spus profesorul Irinel Popescu.