Președintele PSD Mircea Geoană a acordat Agenției MEDIAFAX un interviu în care vorbește despre probleme ale actualității politice și economice: activitatea guvernului, cazul Ridzi, evoluțiile și perspectivele din PSD și Coaliție, alegerile prezidențiale.
Liderul PSD spune că actualul guvern nu este „la înălțimea imensei majorități și a forței politice pe care o reprezintă însumat PSD și PDL” și că există „într-un fel, o abandonare a independenței de gândire economică”.
Mircea Geoană îl vede pe Vasile Blaga ca pe un minstru „energic” și un „exemplu pozitiv” și cazul Monica Iacob Ridzi ca pe „primul test de imagine și de credibilitate al acestui Guvern”.
Geoană crede că este necesară o „recalibrare” a acordului cu FMI și Comisia Europeană, că „orice creștere de taxe în perioadă de criză este o eroare” și că „banul public este în continuare cheltuit foarte, foarte ineficient în România”, indicând Ministerul Transporturilor ca „suspectul de serviciu, de mulți ani de zile în România”.
Președintele PSD este „absolut convins” că Traian Băsescu „nu prinde un nou mandat” și că „încă cinci ani de Băsescu pentru România reprezintă un risc pe care nu ni-l putem permite”.
Liderul social-democrat avertizează că „în timpul campaniei Traian Băsescu și unii lideri PDL vor trimite cântece de sirenă către pesediști, spunându-le: nu vă faceți griji, veți rămâne la guvernare indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale”.
În același timp, Geoană se vede ca un viitor președinte al României „responsabil și vizionar”, implicat, „catalizator al forțelor” națiunii, impunerea acestei tipologii fiind avantajul pe care îl are în confruntarea cu actualul președinte.
Prezentăm textul integral al interviului acordat Agenției MEDIAFAX:
„Reporter: S-au încheiat șase luni de la preluarea guvernării. Sunteți mulțumit de prestația Guvernului, în condițiile în care jumătate din Cabinet e format din miniștri PSD?
Mircea Geoană: Este un rezultat amestecat. Sunt și lucruri care s-au făcut bine și au fost încercări oneste de a contracara criza economică, sunt și lucruri care s-au făcut mai puțin bine și cred că, în general, în zona de politică economică lucrurile stau mai prost. Poate că nici nu este imputabil acestui Guvern faptul că criza s-a dezvoltat atât de rapid, atât de brutal, dar în mod cert acest nou Guvern a pierdut prea mult timp cu discuții despre posturi, despre poziții, despre algoritm și cred că s-a pierdut timp politic prețios care ar fi trebuit să fie folosit în sensul unei bune guvernări și a unui răspuns adecvat la criză.
Oricum, nu vreau să fie interpretat ca o critică la adresa Guvernului, e o constatare pe care o simte orice om de pe stradă, orice om de afaceri, orice salariat din România. Politica economică a acestui moment este o politică care nu ne pune la adăpost de efecte și mai grave ale crizei. Cred că o regândire rapidă a politicii economice a Guvernului trebuie să fie făcută.
Rep.: Să încercăm un calificativ: sunteți mulțumit, mai puțin mulțumit, parțial mulțumit?
M.G.: Sunt mulțumit de încercarea de a asigura un echilibru politic și faptul că această mare majoritate funcționează, chiar cu scârțâituri, chiar cu unele dificultăți, este un lucru bun. Deci, cred că existența acestei mari majorități este totuși un stabilizator anti-criză în sine. Unde sunt mai puțin mulțumit? De o anumită lipsă de coerență și o percepție de lipsă de viziune strategică, nu numai cu privire la momentul actual al crizei, cât uneori senzația că nu există o viziune pe termen mediu și că se sacrifică termenul mediu pentru termenul foarte scurt.
Rep.: Ați avut o discuție pe acest subiect în coaliție?
M.G.: Este un subiect pe care îl abordez de fiecare dată în ședințele coaliției, încercând să încurajez pe cei care până la urmă sunt în Guvern să vină cu o viziune puțin mai coerentă și puțin mai îndrăzneață. Suntem acum într-o logică pe care eu am mai trăit-o în urmă cu zece ani de zile, când am avut acordul cu FMI, și într-un fel am senzația că suntem pe un fel de pilot automat, adus încă o dată din străinătate, și că există într-un fel o abandonare a independenței de gândire economică și acest lucru este regretabil. El poate fi încă corectat și este ceea ce încercăm să facem și noi.
Rep.: Puteți să dați în acest moment o notă miniștrilor PSD și, în paralel, o notă miniștrilor PDL?
MG: Nu vreau să fac un exercițiu de concurs de frumusețe. Sunt miniștri PDL care s-au mișcat bine. Pot să dau exemplul domnului Vasile Blaga, care este un ministru energic și care, inclusiv pe fonduri europene, pe câteva proiecte guvernamentale interesante, s-a mișcat bine. Deci este un exemplu pozitiv.
Sunt și miniștri de la noi care ar fi putut să facă lucrurile mai bine decât le-au făcut până acum.
Dar nu cred că este util din punct de vedere politic să mă apuc dau note ca la „Dansez pentru tine” pentru acest Guvern. Percepția generală, însă, este că acest Guvern nu este la înălțimea imensei majorități și a forței politice pe care o reprezintă, însumat, PSD și PDL. Și acest sentiment este un sentiment împărtășit de majoritatea românilor. Aici este multă treabă de făcut și sper ca primul-ministru și ansamblul Guvernului să corecteze această percepție.
Rep.: Doamna ministru Ridzi ar merita o notă pentru prestația dânsei de până acum?
M.G.: Este, până la urmă, primul test al acestui Guvern. Și nu e vorba că este un ministru PDL sau PSD. Este primul test de imagine și de credibilitate al acestui Guvern. Și eu sper ca acest subiect să fie închis cât mai rapid, pentru că nu face bine percepției generale a Guvernului. Până la urmă este decizia primului-ministru și a celor de la PDL ce fac cu un ministru din tabăra lor, dar eu cred că trenarea acestei discuții este defavorabilă pentru imaginea generală a Guvernului. Eu aș recomanda o încheiere rapidă a acestui subiect.
Rep.: Dacă DNA începe urmărirea penală împotriva ministrului Nemirschi, considerați normală suspendarea lui din funcție de către președintele Traian Băsescu?
M.G.: Avem o lege în această țară. Singura întrebare pe care o am este dacă nu cumva acest gen de activări de teme de atac împotriva unor miniștri este o chestiune reală sau oarecum dirijată. Dar în mod cert – orice ministru din orice Guvern dintr-o țară democratică – atunci când apare o problemă reală și serioasă de Justiție trebuie luate măsuri politice. Sunt convins că domnul Nemirschi nu este în această situație. M-am uitat puțin pe situația pe care ne-a prezentat-o. Este clar că este în cel mai grav caz o omisiune. Nu cred că poate fi făcut un proces de intenție.
Rep.: Voiam să revin la cazul doamnei Ridzi. Vicepreședintele PDL, Cezar Preda, spunea că PDL nu ar trebui să manifeste „solidaritate țigănească” față de doamna ministru, așa cum PSD a manifestat în cazul Bivolaru.
M.G.: Există un singur fel de solidaritate, care nu este etnică sau rasială. Ești solidar sau nu ești solidar. E decizia celor de la PDL dacă sunt solidari cu o colegă de-a domniilor-lor. Întotdeauna, într-o organizație politică, există un instinct de trib. Încerci să te aduni în jurul unui coleg care are o dificultate. Este un instinct natural, în orice comunitate umană. Dar cred că acest tip de încercări de a crea dintr-o problemă a unui ministru PDL o paralelă cu o problemă de acum zece ani în cazul PSD este o încercare stângace a domnului Preda de a devia subiectul de la adevărata cauză. Întrebarea e ce a făcut doamna Ridzi și dacă banii publici au fost deturnați sau nu. Dacă au fost deturnați, doamna ministru trebuie să plătească prețul politic al unei astfel de decizii.
Rep.: În cazul în care nu se întâmplă ceva forțat, excludeți vreo remaniere a miniștrilor PSD până la prezidențiale?
M.G.: Nimic nu este de exclus în România. Este în mod evident o criză dură pe care o traversăm. Și întotdeauna, când există o criză și o presiune foarte mare, există posibilitatea unor supape de siguranță, pentru a lăsa puțin din tensiune să se ducă. Dar până în acest moment nu avem motive dramatice de insatisfacție față de activitatea miniștrilor noștri.
Rep.: În ultimul timp s-a bătut monedă pe ieșirea PSD de la guvernare – acum, ca reacție la nemulțumirile față de relația cu PDL, sau înainte de prezidențiale, ca o necesitate strategică privind poziționarea dumneavoastră față de Traian Băsescu. Vroiam să lămurim acest lucru, să nu mai existe o zonă de ambiguitate.
M.G.: Nici una, nici cealaltă. Cred că ar fi frivol din partea noastră, și din partea mea, care am pledat pentru intrarea partidului pe care îl conduc la guvernare, în interes național și în interes general, să fac un gest invers pe un criteriu care până la urmă nu este relevant pentru cetățean. Singurul lucru care poate determina o decizie de acest gen din partea noastră ar fi incapacitatea de realizare a programului politic la care ne-am angajat. Deci singurul lucru care ar putea să determine o ruptură a acestui parteneriat ar fi nerespectarea fondului acestui parteneriat. Nu o ceartă pe o funcție sau pe alta. Este important, dar nu este decisiv.
Rep.: Ce înseamnă nerespectare? Dumneavoastră sunteți la guvernare, de ce ați vorbi despre nerespectare? De ce să nu respectați ceea ce ați promis
M.G.: Nu. Eu vorbesc de faptul că există în această perioadă foarte dificilă nevoia unei ajustări, de politică economică, în principal. Eu sunt în favoarea unei noi priviri, la nivelul coaliției, și poate într-o dezbatere în societate, ceva mai largă, și în clasa politică, și în clasa profesioniștilor din România, pentru că este clar că în acest moment, pe actuala politică economică, pro-ciclică, aceasta agravează criza.
Iar teama mea cea mai mare este că vom sufoca sectorul privat și atunci când, poate peste un trimestru, două, trei sau cinci, și economia mondială, și economia românească s-ar putea relansa, nu o să avem cu cine. Iar costul de a resuscita o economie muribundă este gigantic.
Cred că în acest moment principala preocupare a acestui Guvern – și aceasta este și condiția pe care noi o punem, și o punem explicit – este de a încerca să salvăm sectorul privat, de a încerca să salvăm IMM-urile, să încercăm să salvăm întreprinderile de talie medie, să încercăm să salvăm cât mai mult din activitatea economică din România.
Rep.: Dar cui puneți această condiție?
M.G.: În primul rând coaliției.
Rep.: Mai explicit, PDL-ului?
M.G.: Partenerului de guvernare. Deci. este evident pentru mine și vom încerca să facem zilele următoare o discuție rațională și nu un pretext de ceartă – nu caut un pretext de ceartă, caut o soluție la o situație care se agravează. Am spus-o și cu altă ocazie: a sta impasibil acum, spunând că avem un acord cu FMI și Comisia Europeană, asta este cea ce am decis și să nu schimbăm ceva din politica economică, mi se pare o profundă eroare.
În acest moment trebuie să încercăm să acomodăm două obiective. Unul, pe termen foarte scurt – cum facem să nu moară sectorul privat în România. Pentru că dacă acest lucur se întâmplă, avem o problemă mai gravă decât orice altă problemă în ultimii 20 de ani de zile. Asta ar însemna dispariția clasei mijlocii, ar însemna dispariția unei clase de întreprinzători, ar însemna până la urmă lipsă de bani pentru social și pentru buna desfășurare a economiei. Este o primă condiție. Nu se pot face miracole, dar se poate încerca să facem diferit.
În al doilea rând – ceea ce insist foarte mult – este să nu sacrificăm obiectivele pe termen mediu care țin până la urmă de pregătirea României în momentul relansării – vorbesc aici de proiecte pe termen mai lung legate de educație, legate de irigații în agricultură, de modernizarea sectorului energetic. Deci chiar dacă sunt chestiuni care nu sunt de termen foarte scurt și poate că par obiective mai puțin importante azi, aș vrea să nu pierdem din atenție faptul că această criză va fi depășită și este foarte important să punem de pe acum fundațiile prospertății regăsite a României .
Rep.: Vorbeați despre salvarea sectorului privat. Au apărut în acest moment voci în PSD care consideră că întroducerea impozitului forfetar a fost cea mai proastă acțiune întrepinsă de Guvern. Sunteți de acord?
M.G.: Orice creștere de taxe în perioadă de criză este o eroare. Orice modificare a taxelor principale din România în acest moment, chiar dacă ești partizanul sau nu ești partizanul cotei unice, de exemplu, este o eroare. Deci, în acest moment, nu trebuie să umblăm la fiscalitate.
Unde a fost o decizie neinspirată a Guvernului și cred că, în principal, de la Ministerul de Finanțe, a fost că atunci când FMI a venit și a negociat cu România, s-a decis o creștere a veniturilor la buget de 0,25% din PIB – 0,85 fiind reducere din cheltuielile guvernalentale – și atunci se putea alege pentru orice alt tip de creștere de venituri, ceea ce înseamnă o mică creștere de fiscalitate. Ceea ce FMI a insistat să o aibă. Cred că alegerea acestui impozit a fost o greșeală. Cred că se putea umbla poate la alte impozite mai mărunte și care să afecteze mai puțin în mod direct firmele, în principal, cele mici.
Rep.: Aveți de gând să pledați în coaliție pentru eliminarea impozitului forfetar?
M.G.: Eu cred că ar trebui să mergem pentru ridicarea plafonului de la care se percepe o astfel de impozitare și să lăsăm firmele mici și foarte mici să respire. Cred că în acest moment impactul real în economie este sever în urma acestui impozit.
Cred că trebuie să avem curajul să mergem și la FMI să discutăm: uitați ce se întâmplă în economia reală, uitați că prognozele economice arată o creștere economică negativă mai pronunțată în partea a doua a anului.
Și eu cred că ceea ce în mod elegant numesc specialiștii – o recalibrare a acordului cu FMI și Comisia Europeană – se impune. Și acest lucru se va întâmpla, pentru că este clar, în acest moment, că nu vom putea să ne încadrăm în limitele de deficit bugetar prognozate la începutul anului și probabil că și prognozele economice vor fi și mai negative – dacă există un termen de comparație la negativ. Vor fi defavorabile în continuare.
Deci, vom fi, probabil, după ce trecem primul test cu FMI, în situația să discutăm despre o recalibrare a acestui împrumut. Și aici pledez pentru îndrăzneală și pentru realism în dialogul cu aceste instituții. Nu cred că cineva vrea răul României. Cred că în acest moment trebuie să schimbăm puțin compasul pentru că presiunea pe sectorul privat este imensă.
Uitați-vă și bâlbâiala aceasta inacceptabilă apropo de capitalizarea CEC. A fost prima măsură anticriză pe care a propus-o acest Guvern. Și nu că este – au fost discuții despre CEC, algoritm politic, nu mă interesează până la urmă unde …Este singura bancă românească, în afară de Eximbank, care este o bancă specializată, nu e ste o bancă generalistă, cum este CEC.
Și avem situații penibile în care președintele României susține că nu dau birocrații, tehnocrații de la Bruxelles, și de fapt birocrații de la Ministerul Finanțelor uită probabil să ceară acest lucru de la Comisia Europeană? Și iată că după șapte luni de zile CEC nu s-a capitalizat. Aceste lucruri nu sunt acceptabile într-o situație atât de dificilă.
Rep.: Cum comentați totuși faptul că oficialii de la Comisia Europeană nu au fost informați de autoritățile române în legătură cu intenția de recapitalizare a CEC?
M.G.: Nu știu. Cei de la Finanțe spun că au transmis încă din februarie o astfel de solicitare. Între ceea ce spune oficial Comisia Europeană și ceea ce spune neoficial un tehnocrat de la ministerul Finanțelor, înclin să-i cred pe cei de la Comisia Europeană. Deci, este o greșeală impardonabilă și dacă cineva nu și-a făcut datoria trebuie pedepsit exemplar. CEC trebuie recapitalizat. Trebuie dați rapid banii pentru fondul de garantare și contragarantare pentru IMM-uri. Trebuie să găsim noi facilități de creditare a economiei, pentru că dacă nu vom relansa creditarea sectorul privat va suferi și este, repet, grija mea cea mai mare în acest moment. Este o sufocare a sectorului privat din România prin lipsă de lichiditate și lipsă de credit.
Este lăudabil ceea ce a făcut Banca Centrală, Banca Națională a României, faptul că a relansat politica monetară, faptul că, conform acordului cu FMI, a redus rezervele minime obligatorii. Dar în momentul în care lași ceva lichiditate – nu va ajunge în sectorul privat, ajunge la ministerul de Finanțe.
Ceea ce este preocupant pentru noi este și faptul că banul public este în continuare cheltuit foarte, foarte ineficient în România. Și cred că aici trebuie făcut un control mult mai sever începând cu Ministerul Transporturilor, care mi se pare suspectul de serviciu de mulți ani de zile în România.
Rep.: De ce vi se pare suspectul de serviciu?
M.G.: Pentru că suntem țara care cheltuim cu 50% mai mult pe kilometrul de șosea față de orice altă țară europeană. Pentru că de 20 de ani alocăm bugete…în ultimii patru ani au fost buget la ministerul Transporturilor de 13 miliarde de euro și nu s-au făcut decât doi țoli de autostradă. Deci ceva este putred în Danemarca și este putred de multă vreme și indiferent de guvernare. Și nu vreau să par că dau vina pe guvernarea din ultimii patru ani de zile. Și pe vremea noastră, și înainte de vremea noastră. Deci există aici un fel de complicitate generală sau o ineficiență profundă.
Deci una din două: sau cineva deturnează fondurile sau cineva este incapabil să le cheltuiască eficient.
Deci, oricum, aici trebuie pus în mod dramatic frâu acestui desfrâu de cheltuială publică. Și nu este singurul loc. Suntem țara care cheltuiește printre cel mai ineficient banul public din Europa, din Uniunea Europeană. Cred că această criză ar trebui să conducă nu doar la Consiliul pe care l-a propus primul-ministru, pentru că îl pui pe cel de la Finanțe să îl păzească pe cel de la Interne și cel de la Interne ministerul Transporturilor. Deci ei între ei.
Trebuie să facem un Consiliu de supraveghere și de transparență în cheltuirea banului public în care să luăm și sectorul privat, în care să luăm KPMG sau cine vreți dumneavoastră să stea și să se uite pe cheltuiala banului public.
Rep..: Ați vorbit cu domnul Berceanu, i-ați transmis aceste lucruri, despre ceea ce se întâmplă la minister?
M.G.: Dar nu e vorba de domnul Berceanu, de acuma. E de trei luni de zile ministru. Nu e o acuză la domnul Berceanu.
Rep: Nu, dar pentru viitor, în coaliție, să se știe.
M.G.: Nu, dar pentru trecut. Pentru trecut. Deci eu nu pot să accept că în patru ani de zile de creștere economică, în medie de 6%, și cu un PIB care a crescut spectaculos – suntem în continuare în halul de infrastructură pe care îl avem în această țară. Deci, este o chestiune pe care toată lumea o știe și cred că a venit clipa să vorbim. Nu e vorba de o acuză la adresa unui ministru. Eu spun că este un tip de ineficiență cronică care ne costă pe toți. Iar acum când este criză cred că partea bună a crizei artrebui să fie să învățăm să gospodărim mai bine banul pe care îl avem. Iar statul român este, în continuare, insuficient reformat, este incapabil în acest moment să ofere servicii publice de calitate și este foarte risipitor.
Înainte să vorbim de reducere de posturi în sectorul public, cred că prima grijă ar trebui să fie, pentru că un loc de muncă este prețios – putem vorbi de cuantumul salariilor și al sporurilor, acolo putem vorbi – dar un loc de muncă în sectorul privat sau în sectorul public trebuie păstrat, pentru că un om dat afară de la serviciu astăzi este un om aruncat în stradă și fără șanse de reangajare pe termen scurt.
Rep.: Ați spus asta în coaliție, sau îl veți propune?
M.G.: În foarte scurt timp vom veni cu un set de propuneri integrat. Și vom veni în coaliție corect, constructiv și încercând efectiv să aducem o contribuție mai mare. Noi ne-am rezumat, și poate a fost și greșeala mea, că m-am rezumat în principal la ministerele PSD, și ne-am uitat la dimensiunea socială.Asta poate este înclinația noastră firească. Dar cred că avem o obligație să corectăm politica economică a actualului Guvern și asta nu înseamnă că sunt ministerele la PDL, ministerele economice.
În acest moment este nevoie de o schimbare de direcție în politica economică a României. Și suntem interesați și obligați să contribuim la o astfel de conversație în cadrul coaliției și, de ce nu, în dezbatere publică mai largă, împreună cu mediul de afaceri, împreună cu patronate, sindicate, cu profesioniști.
Rep.: Apropo de o schimbare de direcție în politica economică. Analiștii de RBS au plasat România printre cele mai riscante țări in privința unei eventuale intrări în incapacitate de plată, după Letonia, Ungaria si Ucraina. Intră România în incapacitate de plată?
M.G.: Au publicat o erată, cred, la insistențele BNR, în care lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Dar ceea ce se întâmplă, chiar dacă a fost e eroare sau poate a fost o suprasimplifcare a situației din România, este că percepția că România aparține unui grup de țări emergente de mare risc s-a accentuat. Este un lucru prost, pentru că asocierea noastră cu Letonia, cu Ucraina, chiar și faptul că, din comoditate, UE se împrumută pe piață pentru împrumutul pentru România și Letonia, dă indirect un semnal negativ pentru noi. Faptul că Ungaria a ajuns într-o situație aproape imposibilă, că a crescut de două ori TVA, ajungând de la 19% la 25%, și noi suntem asociați cu țările acestea și nu cu Polonia, Slovacia sau cu Cehia, care s-au descurcat relativ mai bine, este un dezanvantak de imagine considerabil pentru noi.
Cred că o schimbare energică de direcție economică și sentimentul că avem răspunsuri la această criză, chiar dacă nu sunt răspunsuri magice, ar reprezenta și pentru observatorii străini și pentru capitalul străin un semnal foarte important.
Rep..: Dar am putea intra în incapacitate de plată?
M.G.: Cred că nu.
Rep.: Nici mai târziu?
M.G.: Depinde cât de mult se va agrava situația economică. Am trăit vremurile lui 1998, eram ambasador în SUA. Atunci am lucrat îndeaproape cu FMI, cu Trezoreria americană, cu Ministerul de Finanțe american, pentru a încerca să nu transformăm România într-un cobai al unui experiment care până la urmă s-a întâmplat.
Nu am să uit niciodată faptul că România a fost pusă la pachet cu Ecuador, cu o țară africană și o țară asiatică, într-un experiment făcut atunci de instituțiile financiare internaționale, faimosul „bailing in”.
Dacă îl intrebați pe domnul Mugur Isărescu, cred că putem să scriem o carte despre acele zile, în care, deși România nu avea o situație atât de dramatică, eram împinși către un sentiment de „default” ca țară.
Acest lucru trebuie evitat și trebuie întărită colaborarea cu BNR, care este un pilon de încredere internă și internațională. Dar pentru asta este nevoie de mai multă coerență în acțiunea guvernamentală și poate, de ce nu, de o conversație mai largă cu celelalte partide parlamentare, cu opoziția, pentru a da într-adevăr încredere că avem o poziție corentă pe care toți o sprijinim.
Rep.: Cota unică rămâne sau nu?
M.G.: Ramâne. Într-un moment de criză nu se schimbă taxele și impozitele principale. Cred că ar fi fost o problemă dacă am fi avut varianta noastră de impozitare regresivă, cu 16% și 10% pentru cei cu venituri mici. Continui să cred că există, din punct de vedere social, o nedreptate. Dar din punct de vedere economic, orice semnal negativ la adresa sectorului privat și la fiscalitate este profund greșit în perioadă de criză. Deci acum stăm pe taxele principale pe care le avem și le apărăm cât mai mult putem.
Rep.: Și cât ar putea dura criza?
M.G.: Semne de încredere în America au început să apară. Eu cred că vom avea probabil și anul 2010 cu dificultăți, dar sunt printre cei optimiști, care consideră că dacă luăm măsuri energice acum și nu uităm și termenul mediu, poate peste opt sau douăsprezece luni vom putea fi în situația de a fructifica un început de relansare. Pentru că România își păstrează atractivitatea. Elementele fundamentale ale pieții românești nu s-au modificat: avem în continuare nevoie de investiții, avem în continuare forță de muncă relativ ieftină și relativ calificată, în continuare avem potenția de dezvoltare în sectorul energetic, în sectorul agriculturii, în sectorul turismului. Potențialul neexploatat al României există, așteaptă bani pentru a face business si pentru a se rostogli.
Eu cred că 2010 ar putea să reprezinte anul în care să avem un început de redresare. Dar sper să învățăm ceva din această criză. Este a treia criză pe care o trăim din 1990 încoace și toate au un numitor comun românesc, nu doar extern. Se numește absența unei viziuni strategice de dezvoltare a României și perseverența de a urmări obiective dincolo de un ciclu politic. Cred că asta trebuie să fie lecția pe care trebuie să o învățăm.
Rep.: Veți folosi acest tip de discurs critic și distant față de Guvern și în campania pentru alegerile prezidențiale?
M.G.: Nu Guvernul este problema mea. Eu am o obligație de a fi un președinte responsabil și vizionar…
Rep.: În campanie, nu după alegeri.
M.G.: Și în campanie, și după ce voi câștiga. Un element de responsabilitate este foarte important în această perioadă. Nu poți intra într-un joc frivol, în care care marchezi două, trei puncte în sondaje, dar cu riscul de a agrava situația economică și socială. Cred că trebuie să spunem cu luciditate unde suntem. Ce spun eu acum nu este neapărat o critică, ci o observație pe care o împărtășesc majoritatea românilor, se vede și din sondaje. Nu există în acest moment suficientă coerență și viziune strategică în acțiunea guvernamentală. Nu este o critică, este o constatare. Este și obligația noastră, ca participanți la guvernare, să contribuim la corectarea acestei situații. Avem și noi partea noastră de co-responsabilitatea în guvernare.
Ceea ce este important este să putem încerca să dăm și o senzație că avem o viziune despre viitor, că există o speranță că țara aceasta, după criză, se va putea relansa, de o manieră durabilă și pe o creștere sănătoasă, nu cum am avut până acum, o creștere a PIB dar cu efecte sociale și lipsa modernizării României.
Rep.: Cum stați cu pregătirea campaniei electorale. Este centrat PSD în jurul dumneavoastră?
M.G.: Ne pregătim, suntem destul de avansați, vom fi probabil pregătiți mult mai devreme decât în alte campanii. Există o stare bună de mobilizare, tot mai multe organizații mă anunță, fără să le cer, ca nu își iau vacanță, și sunt absolut convins că turul doi ne va da câștig de cauză.
Rep.: Cine intră în turul doi?
M.G.: Domnul Traian Băsescu și cu mine. Oricum, este clar că primii doi vor intra candidații sprijiniți de cele două partide mari. Cred că avantajul pe care îl am este acela că pot să aduc în plus față de ceea ce a demonstrat, mai bine sau mai rău, actualul președinte, un alt tip de lider, responsabil și vizionar. România are nevoie de responsabilitate și de viziune.
Ceea ce mă preocupă cel mai mult, alături de criza economică și de riscul asupra sectorului privat, este această profundă dezamăgire care o simt în categorii largi ale populatiei, faptul ca tot mai mulți tineri profesioniști, care muncesc cinstit, se declară dezamăgiți de țara în care trăiesc și de politicienii care îi reprezintă. Cred că obligația de a restabil încrederea românilor în propria lor țară și în propriul lor destin este un lucru foarte important. Nu cu scandal, nu cu gâlceavă, ci cu proiecte și cu viziune, cu responsabilitate și cu viziune.
Rep.: Credeți că așa îl veți bate pe Traian Băsescu?
M.G.: Sunt absolut convins că Traian Băsescu nu prinde un nou mandat, Încă cinci ani de Băsescu pentru România reprezintă un risc pe care nu ni-l putem permite. Dar pentru mine nu este suficient să înving pe un vot anti-Băsescu, care deja se coagulează, nevoia de schimbare a lui Băsescu a apărut. Pentru mine este important să înving în turul doi nu doar pentru că lumea s-a săturat de Traian Băsescu, ci și pentru un proiect pozitiv pentru România, pentru o chestiune afirmativă, de viziune.
Sunt absolut hotărât să fac acest lucru și acesta este și răspunsul la întrebarea ce fel de campanie vom face: una de bun-simț, neostentativă, calmă și constructivă. Românii în acest moment au nevoie de răspunsuri, nu mai au nevoie de scandal și de gâlceava asta nesfârșită.
Rep.: Traian Băsescu a propus țării modelul de președinte-jucător. Dumneavoastră ce model propuneți?
M.G.: Resposanbil și vizionar.
Rep.: Dar nu jucător?
M.G.: Un președinte implicat. Niciodată în România nu poți să spui că un președinte stă de decor la Cotroceni. Dar un președinte al României nu este stăpânul absolut al României. Ești cel care ești obligat să dai echilibru, să dai viziune, să dai stabilitate, să dai responsabilitate și să încerci să aduni națiunea împreună, pentru că suntem mult prea mult învrăjbiți între noi.
Rep.: Ați spus că veți fi un președinte al Senatului super-jucător, iar acum spuneți că veți un președinte implicat, în opoziție cu modelul Traian Băsescu, care este un președinte-jucător.
M.G.: Președinte-jucător în primul rând este o supra-simplificare a ceea ce reprezintă un președinte și în al doilea rând uitați ce a făcut în cinci ani de zile jucătorul Traian Băsescu ca președinte. Spuneți un proiect pe care l-a promis în 2004 și s-a întâmplat. Este foarte bun la diagnostic, este foarte slab la a propune și la a pune în practică un proiect. Pentru mine cel mai important lucru este să se întâmple ceva în timpul președinției mele, ceva pozitiv. Voi fi un catalizator al forțelor acestei națiuni. Sunt absolut convins că acesta este tipul de președinte pe care românii îl doresc.
Rep.: Ca să puneți în practică viziunea pe care o veți propune, în cazul în care veți câștiga alegerile, intenționați să forțați schimbarea premierului Emil Boc? Spuneați acum ceva timp că, dacă veți ajunge președinte. ar trebui să se schimbe și configurația majorității politice pentru a răspunde noilor realități.
M.G.: Cred că ar fi mai util, și aș fi și eu mai confortabil, cu un guvern în care PSD să fie vioara întâi. E un lucru evident, dar în ceea ce privește configurația majorității pe care o vom face, acesta este o discuție care va avea loc în Parlament, cu partidele politice, pe baza unui program, inclusiv compatibilitatea între viziunea mea și proiectul pentru România pe care îl voi propune în septembrie și dorința partidelor, începând cu PSD, de a-și însuși un astfel de proiect.
Rep.: Dar după experiența avută cu PNL patru ani și cu PDL un an, PSD ar prefera cu PDL sau cu PNL?
M.G.: Coalițiile sunt dificile în România. Dar va fi o coaliție, cel puțin pentru încă trei ani de zile, asta este realitatea din Parlament. Viitorul președinte va trebui să fie capabil să gestioneze o relație într-o alianță care să o facă funcțională în premieră pentru România postdecembristă. Este un pariu foarte complicat. De aceea pentru mine este important nu atât numele partidelor care vor face parte din această coaliție, ci dorința lor sinceră de a lucra la un proiect. Eu voi veghea ca viitorul guvern să fie un guvern care să lucreze într-adevăr bine împreună și nu voi încerca să creez disensiuni artificiale în cadrul guvernului. PSD va face parte din acel guvern, în mod evident. Este prima mea preferință. Dar chiar dacă voi fi un fost lider al PSD, voi veghea ca relația să fie echidistantă, să îi încurajăm pe cei din guvern și mai ales să tratăm în mod respectuos opoziția, indiferent care va fi.
Rep.: Sunteți absolut convins că veți deveni președintele României. A început lupta internă în PSD pentru șefia partidului? Și cine va fi viitorul premier, că domnul Boc nu este în grațiile dumneavoastră? Și cum reușiți să îl schimbați pe domnul Boc?
M.G.: Într-un partid politic nu poți să oprești pe nimeni să spere și să își facă un plan de carieră.Sunt convins că partidul va avea înțelepciunea să aleagă un lider foarte bun, capabil să ducă partidul mai departe și să continue ceea ce eu am încercat să fac: democratizarea internă, modernizarea ideologică și adaptarea la noile realități.
Rep.: Dar a început această luptă internă pentru putere?
M.G.: Nu. Nu se simte în partid în acest moment. Le-am și spus colegilor mei că nu eu voi alege succesorul meu, ci un Congres al partidului. Acolo lumea se va uita la cei din partid la modul în care s-au implicat în această campanie. Deci singura cale de a avea, cum spunea Napolean, bastonul de mareșal este ranița de soldat în campania prezidențială.
Rep.: Și bastonul de premier?
M.G.: Și bastonul de premier stă tot pe undeva într-un grup restrâns de colegi care au calitățile și capacitatea pentru această funcție. Dar cred că este prematur să ne pronunțăm cu privire la acest subiect și după ce câștigăm alegerile avem timp.
Rep.: Să ne așteptăm, dacă veți câștiga alegerile, la retragerea miniștrilor PSD din Guvern, la o moțiune de cenzură votată și de PSD?
M.G.: Nu este rolul meu, în condițiile în care ajung președintele României, să determin pașii politici, este decizia partidelor politice. Ce vor decide partidele, ce majorități se vor face, va continua majoritatea cu PDL, eventual într-o formulă reechilibrată, va fi o altă majoritate – sunt lucruri pe care le vor decide partidele după alegerile prezidențiale. Decizia lor este suverană, nu pot eu să spun, ca viitor președinte, când și cine să acționeze într-o direcție sau cealaltă. Voi încerca să fiu un catalizator pentru o cât mai solidă guvernare.
Rep.: Dar dacă va câștiga Traian Băsescu, vă așteptați ca el să îi sugereze premierului Boc să demită miniștrii PSD?
M.G.: Cred că în timpul campaniei Traian Băsescu și unii lideri PDL vor trimite cântece de sirenă către pesediști, spunându-le: nu vă faceți griji, veți rămâne la guvernare indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale. Au început deja să dea acest semnal. Nimic mai fals.
Singurul scop pe care îl are Traian Băsescu este de a-și crea un partid dominant în România și evident că PSD stă în calea acestui proiect pe care nu l-a abandonat, ci l-a adaptat condițiilor electorale și politice.
Deci, celor care își fac iluzia că Traian Băsescu va avea vreo intenție binevoitoare față de PSD în condițiile în care câștigă încă o dată se înșală amarnic și cred că trebuie să se uite la ce s-a întâmplat cu colaboratorii domnului Băsescu. Dacă pe ei îi tratează în felul acesta, dați-vă seama cum va trata un adversar politic, pentru că suntem adversarii politici ai domnului Băsescu.
Rep.: Cum comentați noua majoritate de la CGMB, între PDL și PRM?
M.G.: Mi-e teamă că este o încercare de a acoperi lucrurile care s-au întâmplat în Primăria Bucureștiului în ultimii ani. Această conspirație a tăcerii continuă să planeze asupra modului în care a fost administrată capitala României de mulți ani de zile, risipa cumplită de bani publici. Cred că este obligația actualului primar general de a face lumină, în pofida actualei majorități, în care este clar că PDL încearcă să își aducă aliați ad-hoc pentru a-și proteja proprii colegi care au condus Primăria Generală, domnul Videanu și domnul Băsescu.
Rep.: Ați fost ministru de Externe. Traian Băsescu, pe lângă modelul de președinte-jucător, a dorit impunerea în politica externă a axei București-Londra-Washington. În situația în care veți ajunge președinte, ce veți face referitor la această linie de politică externă?
M.G.: Este o linie care există doar în imaginația domnului Băsescu. Este pur și simplu o formulă de retorică jurnalistică, nu există în spatele ei niciun fel de concept fundamental. Avem un parteneriat strategic cu Statele Unite? Da, dar în acest moment parteneriatul cu Statele Unite și-a atins potențialul în zona pur strategică: sunt baze militare în România, suntem aliați pe multe teatre de operațiuni.
Cred că înainte de a trasa axe ar trebui să ne uităm în primul rând la modul cum gestionăm aceste relații. Cred că actualul președinte a introdus o zonă de lipsă de predictibilitate în politica externă: avem cu toți vecinii noștri, cu mici excepții, relații neclare, relații tensionate și suntem, practic, izolați în Europa.
Modul cum a gestionat domnul Băsescu politica externă a României nu a adus câștiguri de imagine, de reputație, de interes pentru România. Din păcate, acest stil de monopolizare a politicii externe în mâna unui singur om, care nu are nici calificarea necesară, a fost un lucru greșit. El va fi corectat.”
