Fluxul memoriei (IV)

Suceava din perioada comunistă, cu străzile și obiceiurile ei.
Prin 1956 începuse și în județul nostru înființarea întovărășirilor agricole. Era o formă de lucru al pământului pe suprafețe mari, cu tractoare și alte mașini și cu un mare avantaj față de dezastruoasa colectivizare a agriculturii. Țăranii rămâneau proprietari de fapt și de drept, în plus păstrau și uneltele agricole, caii, căruțele și tot ce mai aveau pe lângă casă. Colhozurile le-au furat efectiv totul. A fost o imensă tragedie națională, materială și morală. Cine a avut ideea întovărășirilor agricole a fost inspirat, numai că ele pregăteau colectivizarea. Dacă activiștii de partid, în frunte cu Gheorghiu-Dej, ar fi rămas la această formă de „socializare“ a agriculturii, rezultatele ar fi fost bune în timp. Nu știu dacă Hrușciov cerea colhozuri în România. În Polonia au rămas țăranii fără colectivizare, cu toate proprietățile lor. Și în Ungaria, în parte, dar mai ales în Jugoslavia. Da, dar Lenin a spus că proprietatea, chiar mică fiind, generează capitalism în proporție de masă. Bolșevicii noștri au auzit de această lozincă și au aplicat-o. Întovărășirile agricole erau totuși o soluție bună și nimeni nu a mai amintit de ele. Dacă Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnaraș, Vasile Luca și alții, prin 1950-1952 și mai târziu, până în 1962, erau deștepți și ar fi spus la Moscova că în România se lucrează pământul în comun, cu tractoare și îngrășăminte etc., nu cred că Hrușciov ar fi reproșat ceva. Mai ales că în 1962 RPR a făcut un pas decisiv de îndepărtare de Moscova. Nu venea armata roșie să-i schimbe pe conducătorii bolșevici de atunci, inclusiv pe Ceaușescu care a fost executantul colectivizării. Pentru Moscova conta ca partidul comunist să fie forța politică conducătoare, iar industria să fie de stat și planificată. Cum era la ei. Cum a făcut-o Stalin. Dacă Lenin mai trăia vreo 20 de ani cred că ar fi aplicat reforme economice precum chinezii după 1976. El începuse cu NEP-ul, adică noua politică economică semicapitalistă după terminarea războiului civil. Sistemul de comunism care a funcționat 70 de ani în URSS a dus la transformarea URSS-ului și a Rusiei într-o superputere militară, egală cu americanii și cu toată Europa la un loc. Situația este identică și acum. Arsenalele nucleare ale celor două țări, SUA și Rusia, pot distruge lumea de 20 de ori cel puțin. Noi cu ce ne-am ales? Cu mizerie și cu suferință, cu sinistrele autobuze care duceau la ora 6 muncitorii în fabricile sucevene. Ce s-a ales din ele? Mi-a spus cineva sincer, cu lacrimi în ochi, că a lucrat 30 de ani la CPL ca mașinist-macaragiu și că trece pe lângă locul unde era fosta fabrică cu durere în suflet. L-am crezut. Acolo acei oameni, mulți fiind veniți de la sate, au făcut mobilă care se exporta până în Suedia. Au lucrat cu pasiune și cu pricepere pentru unul dintre cele mai mici salarii din industria socialistă. Ce aș putea să le mai spun eu? Să uite totul și să se gândească că membri ai familiei lor lucrează în Italia sau Spania? Înainte, în comunism, nu se putea… Cine nu visa să vadă Roma?