Erika Popa și zâmbetul împlinirii

Cu chipul luminat de zâmbet, un zâmbet al mulțumirii de sine, al satisfacției împlinirii unui proiect expozițional la care lucrează de aproape doi ani, octogenara Erika Popa (o doamnă „născută mai devreme”, cum îi place cu umor și cochetărie să spună) a deschis, la Muzeul de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava, o nouă expoziție de „pictură cu acul”. Spun nouă, pentru că anul trecut, artista, înzestrată cu o deosebită vitalitate, care se datorează cu siguranță unei spirit tonic și echilibrat, a prezentat publicului sucevean nu mai puțin de 110 mignone tablouri „pictate cu acul”, care reproduceau cu fidelitate cele mai spectaculoase specii de fluturi exotici din toate continentele lumii. De data aceasta, Erika Popa, care este inventatoarea, cu mai bine de cinci decenii în urmă, a acestei tehnici de lucru în care, așa cum spune ea, a „ înlocuit penelul pictorului cu acul de cusut, iar vopselele cu ața colorată”, ne prezintă (într-o desfășurare aproape didactică, întrucât lucrările numerotate sunt însoțite de explicații detaliate caligrafiate cu acribie) fascinanta lume a „Egiptului antic”. Un număr de 60 de lucrări, prezentate în paspartuuri atent decupate din carton alb, ilustrează vechea civilizație care s-a născut, a înflorit și s-a stins cu milenii în urmă pe malurile Nilului. Peisaje mirifice din valea Regilor, piramide, obeliscuri și ruine de temple, chipuri de faraoni și de zei, măști și mumii, fragmente de scriere hieroglifică din „Cartea egipteană a morților”(scriere cu scopuri magice bine definite, pe care numai inițiații puteau să o deslușească, reprezentări simbolice pe care egiptenii le numeau medew-netjer „cuvinte magice”), bijuterii…toate realizate prin împunsături mărunte cu acul și suprapuneri de fire colorate de ață, ne configurează un univers, pe care Erika Popa mărturisește că l-a studiat cu atenție din cărți, reviste și enciclopedii, străduindu-se apoi să reproducă, în detalii migălite și redate parcă prin lupă, ceea ce i s-a părut a fi semnificativ. Alături de piesele „pictate cu acul”, artista expune și câteva foi de papirus (care poartă printr-o ștampilă semnul atestării originale, foi pe care le-au procurat de la Biblioteca Națională din Viena și i le-au trimis un grup de turiști austrieci care i-au văzut lucrările când au vizitat Bucovina) pe care a pictat (de data aceasta cu vopsele de apă și nu cu fire de ață colorată) elemente simbolice de spiritualitate egipteană (Scarabeul și Aton, zeul Soare). Ce își dorește acum Erika Popa? Să fie sănătoasă și să mai facă un ciclu de lucrări cu flori exotice. „Mă gândesc la vârsta mea – spune ea – și nu știu dacă pot merge mai departe. Totuși, ideea unei astfel de expoziții, în care să reprezint mai ales orhidee, mi-ar place nespus!”.