Societatea se compune din tot felul de oameni. Individual și împreună, ei funcționează ca un mecanism care dă sens vieții. Când o societate se chinuiește și este copleșită de necazuri și greutăți, înseamnă că mecanismul nu funcționează corect. Analiștii vor prezenta imediat raționamentele consacrate, însoțite de o serie de argumente științifice. În opinia lor, cauzele sunt aceleași: moștenirea istorică, clasa politică, influențele culturale, interesele străine, implicarea factorilor străini și educația deficitară.
Acestor analize le lipsește, însă, ceva esențial. Nu explică suficient de coerent manifestările idioate ale unor oameni cu nivel ridicat de pregătire. Ne-am lămurit când am citit eseul „Legile fundamentale ale imbecilității umane” scris de Carlo M. Cipolla: cei care lipsesc din demonstrațiile analiștilor sunt imbecilii. Ei reprezintă – spune Cipolla – acel ”grup neorganizat de indivizi care însă operează în perfectă armonie. Activitatea fiecărui membru consolidează eficacitatea activităților celorlalți membri”. După o serie de experimente, Cipolla ne oferă definiția, profilul și calitatea imbecilului: ”Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale. Posibilitatea ca un individ să fie imbecil este independentă de orice altă însușire a respectivei persoane. Imbecilul este cel mai periculos tip de persoană, mai periculos decât un răufăcător”.
Din principiu, oamenii sunt egali, dar nu toți au aceleași caracteristici ereditare. Declinul unei societăți se datorează, în special, celor care se nasc cu gena idioțeniei. Cu toată învățătura pe care o primește un om, dacă îi este scris să fie idiot, va fi idiot. Acceptând acest adevăr, nu vom mai fi șocați de stupiditatea deciziilor unor personalități. Fiecare segment social, fiecare grup profesional, fiecare societate îi cuprinde și pe idioți. Numărul lor nu poate fi stabilit procentual, dar s-a dovedit că este mereu subestimat de societățile care refuză să detecteze și să urmărească sursa necazurilor și împlinirilor până în zona comportamentelor majorității. Din cauza acestei abordări defectuoase a fenomenelor sociale, cei care nu sunt idioți oferă camuflaj idioților în cadrul majorității care este absolvită de păcate. Atitudinea non-idioților echivalează cu toleranță față de idioți și astfel îi încurajează. De aceea, unii deștepți se comportă ca niște imbecili.
Pe de altă parte, oamenii corecți nici nu pot concepe manifestările stupide, chiar atunci când ele sunt evidente. Specia umană suferă din cauza idioților. Chiar și fără să o spună Cipolla, o dovedește, de exemplu, acțiunea lor asupra mediului. Idiotul nu conștientizează răul pe care-l cauzează nici atunci când îl afectează și pe el. Moare idiotul care trece pe roșu, mor și cei care n-au nici o vină.
Mai sunt și idioții care acționează în mod premeditat și cu răutate. De regulă, aceștia au poziții înalte și putere de decizie. Mai sunt și cei care au împânzit rețelele sociale. Toți aceștia denaturează conținutul valoric al vieții și cauzează creșterea numărului bicisnicilor și al coțcarilor. Idioții, coțcarii și bicisnicii nu sunt patrioți, sunt oportuniști fără ideologie și crez. Non idioții sunt plini de ingenuitate. Ei se amăgesc cu ideea că idioții sunt puțini și nu pot influența negativ societatea. Datorită acestei naivități, procentul imbecililor crește permanent. Fiecare țară are un procent de imbecili chiar și atunci când se află pe o traiectorie ascendentă. O spune Cipolla și o poate remarca oricine circulă prin lume. Adică, fiecare țară cu imbecilii ei.
În concluzie, este evident că atunci când sunt analizate fenomenele sociale și politice, nimic nu pate fi stabilit a priori. Calitatea deciziilor denotă sau nu idioțenie și nici cum pregătirea și funcțiile. Se poate lupta împotriva idioțeniei? Schiller considera că în fața ei, înșiși zeii sunt neputincioși. Putem însă să ne concentrăm asupra idioților. Să neutralizăm efectele negative ale deciziilor stupide, să le limităm influența și să-i menținem în limitele agreate de Natură.
