După două semifinale de cupă în așa-numita săptămână de cupe, putem asista la ceva deosebit: un antrenor italian să facă eventul în România, iar un antrenor român să facă eventul în Italia! Sigur, mai e mult până departe, mai ales în cazul țărișoarei, dar aceste subiecte oricum vor merita tratate aparte.
Așa că deocamdată semnalez neașteptata învolburare în două campionate de Top 5 în care lucrurile păreau așezate. Cele două sunt despărțite de Canalul Mânecii, iar azi mă voi ocupa de insulari. În weekend a fost marele derby City – Arsenal, la care oaspeții s-au prezentat cu un avans făcut franjuri. În etapa precedentă tunarii pierduseră acasă de la niște neica-nimeni (știu că exagerez, dar așa le trebuie!), astfel că mai aveau doar 3 punctulețe în față, care trebuiau apărate cu prețul vieții, chiar dacă sună dramatic! Cu o întreagă istorie de eșecuri în spate, concentrată în ultimul cincinal, irosire după irosire, Arsenal trebuia să-și înfrunte destinul. Și a pierdut și de data asta, deși Donnarumma le-a dat maximul de ajutor pe care li-l putea da. Ratări neverosimile i-au împiedicat apoi pe londonezi să conducă, pentru ca finalul să fie cel așteptat: victoria lui City și apropierea la un gol de rocadă. Care s-a întâmplat deunăzi, după restanța cu Burnley. City a câștigat scurt, 1-0, exact cât să treacă în fața lui Arsenal grație celui de-al treilea criteriu de departajare: egalitate la puncte, egalitate la diferența de golaveraj, dar ai lui Pep au un număr mai mare de goluri înscrise! Iar asta se întâmplă cu doar 5 etape înainte de final… Chiar deprimant, n-aș vrea să fiu în pielea unui suporter al lui Arsenal. De pe vremea lui Wenger nu s-au mai întâlnit tunarii cu titlul în Premier League, specializându-se mai mult pe cupe și supercupe. Not bad, cum ar spune englezul, dar uite că în sezonul ăsta s-au dus deja trofeele de consolare la intern, Arsenal fiind însă în cursă în Liga Campionilor, la nivel de semifinale. Din clișeicul ”careu de ași” este echipa cu cota cea mai mică de câștigare a trofeului, dar măcar se va bate cu Atletico, nu cu PSG sau Bayern. Perspectiva de a rămâne cu mâna goală este aproape palpabilă (apropo de mână și de lipsă – apucă lipsa!), dar poate că o întorsătură neașteptată de destin ar face să triumfe în ambele competiții. Și în una ar fi extraordinar, oricare ar fi ea!
