Cum a izbăvit Sfântul Mucenic Ioan cel Nou cetatea Sucevei de năvălirea tătarilor

Dintre multele minuni făcute la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, se cuvine să amintim mai întâi cum a izbăvit marele mucenic poporul și capitala Moldovei de năvălirea tătarilor jefuitori și ucigași de oameni.
În luna mai 1622, mii de ostași tătari invadaseră Moldova, jefuind și dând foc satelor din calea lor. De frică, locuitorii se ascundeau, o parte prin păduri, iar alta în cetatea Sucevei. Dar văzând cu groază că tătarii se apropie să jefuiască orașul, au alergat cu toții la Mitropolie să ceară ajutorul Sfântului Ioan. În noaptea de 1 spre 2 iunie, Mitropolitul Anastasie Crimca a făcut priveghere de toată noaptea cu poporul, a împărtășit mulțimea cu Sfintele Taine și i-a îndemnat să se roage lui Dumnezeu cu credință. Apoi a înconjurat catedrala de trei ori cu Evanghelia și cu moaștele Sfântului Ioan, le-a așezat într-un car cu boi și au pornit să le ascundă în cetatea Sucevei.
La ieșire, sfintele moaște s-au lăsat atât de grele, încât carul nu se putea mișca din loc. Atunci, înțelegând toți că Sfântul Mucenic nu vrea să lase cetatea să cadă în mâinile păgânilor, au înconjurat zidurile cetății cu moaștele lui și așteptau să se facă ziuă. Dimineață, iarăși făcând tot poporul rugăciuni cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Său, o ploaie mare cu vânt și tunete, încât a venit așa de mare râul Sucevei, că n-au putut tătarii să-l treacă și să intre în cetate. Atunci păgânii, înfricoșându-se, au fugit rușinați peste Nistru.
Așa a izbăvit Sfântul Ioan cetatea Sucevei de ucidere și jaf, spre lauda lui Dumnezeu și bucuria creștinilor.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 77, Doxologia.ro)