Criza adolescenței – un dar sau o pacoste?

Se vorbește des de criza adolescenței, lucru pe care îl și analizăm în această carte. „În limba chineză, cuvântul criză este compus din două ideograme, unul semnificând pericol, iar celălalt semnificând ocazie sau prilej. Acest fapt este deosebit de revelator. Ne arată că, ajutând un adolescent, nu îl ajutăm pur și simplu să depășească o criză a vieții lui, ci îl ajutăm să-și descopere ceva mult mai bun pe scara în care criza este o simplă treaptă. Adolescența se transformă astfel într-o ocazie prețioasă de reorganizare a întregii vieți, pe noi baze, mai sănătoase și mai creative. Criza adolescenței poate fi transformată într-un dar, oricât de ciudat ar putea părea aceasta.
Mai mult, Sfântul Ioan Gură de Aur ne amintește că: „Exact precum un om care, nefiind artist, de găsește un material prețios – mărgăritar sau altceva – îl ignoră, deoarece nu-l cunoaște, va fi mult păgubit, așa și noi, dacă nu cunoaștem firea noastră, o vom ignora, o vom desconsidera; iar dacă o cunoaștem, o vom îngriji și vom câștiga mare folos.”
Capacitatea noastră de a conlucra ca părinți în valorificarea crizei este decisivă. Psihoterapeuta de familie Virginia Satir scrie: „Adulții au nevoie să clădească mediul potrivit pentru dezvoltarea copiilor lor cu aceeași atenție cu care fiecare dintre noi clădim și ne îngrijim casa pentru a oferi siguranță copilului mic. Este nevoie ca acest lucru să se petreacă într-un fel în care să fie protejată demnitatea adolescentului, să-i fie dezvoltat simțul valorii proprii și să i se ofere indicații folositoare.
Am auzit părinți care se plâng de adolescenții lor, zicând: Nu stau niciodată liniștiți. Tot timpul trebuie să se ocupe de ceva. Aceasta înseamnă putere pe drumul ce-l au de parcurs. Părinții deștepți acceptă această tulburare neîncetată și ajung să treacă cu înțelegere peste ieșirile nesăbuite și peste dezechilibrele prin care trec copiii lor. Cu multă atenție, pot crea condițiile potrivite, în care aceștia să se dezvolte ca niște muguri și să înflorească în felul lor propriu. Numai așa dobândesc roadele cele bune.
În această perioadă de teribile schimbări, fiecare dintre părți se prezintă cu totul diferit ca până acum și trebuie să înceapă să facă cunoștință din nou. O abordare plină de dragoste și nu de frică asigură, în această situație, reușita.”
Astfel, durerea adolescenței constituie în mod real o durere a nașterii. Iar durerea nașterii nu presupune vreo boală, ci este o durere ziditoare. Este vorba despre venirea pe lume a unui om nou. Durerile adolescenței constituie descoperirea de către om a unui nou chip al său. Doar că astăzi, în lumea contemporană, această durere este mai intensă ca oricând.
(Pr. Vasilios Thermos, Primăvară înnegurată: pentru o înțelegere a adolescenței, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, pp. 21-23, Sursa: Doxologia.ro)