„Cât de ușor se poate transforma lumea într-o mlaștină dacă renunțăm la imaginație?”
Matei Vișniec este unul dintre cei mai importanți dramaturgi români contemporani, cunoscut pentru teatrul său poetic, simbolic și adesea absurd, în care realitatea se amestecă permanent cu visul, iar limbajul devine o formă de explorare a lumii interioare.
,,Consulatul Lunii sau Adelina și crocodilii din mlaștină’’ este o scriere destinată tuturor cititorilor pasionați.
(Recenzia cărții se află după interviul adresat lui Matei Vișniec).
- Copiii citesc fără prejudecăți. Sunt ei cititorii cei mai sinceri?
,,Cu riscul de a mă repeta, încep prin a spune că în România lectura trebuie decretată urgență națională permanentă. Noile tehnologii ludice, ecranele și așa-numitele rețele de socializare nu au fost cele mai bune instrumente ajutătoare în privința educației, a formării personalității și a spiritului civic. Astăzi a devenit clar că ele nu sunt nici cele mai bune prietene ale democrației. În mai multe țări încep să fie luate măsuri pentru introducerea unui „majorat numeric”, astfel încât copiii să nu devină dependenți de ecrane de la vârsta de trei ani și să sufere uneori o viață întreagă din cauza incapacității de a se concentra.
Umanitatea a mers deseori pe drumuri care s-au dovedit a fi niște înfundături sau chiar toxice pentru sănătatea mentală a oamenilor și pentru civilizație. Dar niciodată nu este dezonorant pentru comunitățile umane să se întoarcă din drum și să rectifice o traiectorie evolutivă. Acum este momentul ca sute de milioane de copii de pe globul nostru terestru să fie redirecționați spre tradiționala sursă de cunoaștere și formare mentală – cartea.’’
- Literatura pentru copii ne învață să privim dincolo de aparențe?
,,De peste 15 ani scriu piese de teatru, precum și proză pentru copii. Am scris pentru toate vârstele. Am chiar o piesă care se adresează copiilor începând cu vârsta de trei ani. Anul acesta, două dintre romanele mele destinate adolescenților sunt nominalizate pentru Premiul Cărturino (cel mai important premiu care recompensează cărțile adresate copiilor). Am avut multe întâlniri cu elevi și profesori și am fost mereu foarte atent la comentariile și la reacțiile copiilor. Pot spune, în cunoștință de cauză, că atunci când copiii sunt inițiați în plăcerea și arta lecturii, se întâmplă minuni.
Sigur, mulți copii își găsesc și singuri drumul spre carte. Din păcate, însă, copiii sunt atât de solicitați în ziua de azi de stimuli extrașcolari și de propuneri venind din sfera divertismentului, încât riscă să nu guste la timp prietenia cu universul cărții. Aici ar trebui să intervină mai eficient părinții și profesorii, într-o complicitate inteligentă cu librarii, bibliotecarii, scriitorii, actorii, animatorii culturali, instituțiile de creație, mediile de informare și, evident, ministerele de resort (educație, cultură).
Când copiii prind gustul lecturii, da, ei devin cei mai sinceri cititori și cei mai subtili critici. Am văzut de zeci de ori cum reacționează copiii la teatru (un domeniu care este o prelungire a lecturii). Niciodată un copil, într-o sală de teatru, nu are reacții complezente. Adulții, da, se mai prefac că le place, deși… Dar copiii, dacă nu sunt total captați de ceea ce se întâmplă pe scenă, se detașează repede de spectacolul respectiv (încep să se foiască, discută între ei etc.). Dar când povestea ajunge la sufletul copilului, ajutată, evident, de cei care o interpretează, se produce ceva magic. Niciodată, ca autor dramatic, nu am avut satisfacții mai mari la spectacolele realizate după piesele mele decât atunci când au fost aplaudate frenetic de copii.’’
,,Consulatul Lunii’’ de Matei Vișniec este o scriere profundă, fiind o lectură care inspiră.
Adelina este un personaj aparte, o fată „lunatică” în sensul cel mai frumos al cuvântului, adică visătoare, sensibilă, cu o imaginație care depășește limitele realului. Ea trăiește într-un spațiu intermediar (între joc și realitate, între libertate și constrângere, iar această poziționare o transformă într-o ființă fragilă, dar în același timp extrem de puternică prin lumea ei interioară).
În contrast cu acest univers luminos și fragil apar crocodilii din mlaștină. Ei reprezintă forțele de control, frica, stagnarea (tot ceea ce poate înghiți libertatea interioară. Mlaștina devine astfel simbolul unei minți care se poate pierde claritatea, direcția și libertatea de gândire. „Nimeni nu deține monopolul adevărului”).
Se conturează astfel un conflict între crocodili, simbol al controlului și al fricii, și Adelina, simbol al imaginației și al libertății. Ea încearcă să nu fie absorbită de mlaștină și să își păstreze lumea interioară vie.
Un element important este limbajul: cuvântul devine formă de libertate. Cine stăpânește cuvântul stăpânește și felul în care percepe lumea.
Un simbol esențial este luna. Apare ideea unui „Consulat al Lunii”, un spațiu imaginar în care visul are propriile reguli și propria logică. Luna devine pentru Adelina un teritoriu al libertății, un loc al evadării din concret, dar și un spațiu al sensibilității extreme. Ea pare conectată la acest univers lunar, ca și cum ar putea transcende către o altă realitate, una în care imaginația se regăsește la fiecare colț.
Astfel, scrierea aceasta este o parabolă despre libertate, joc și puterea de a visa.
Bianca NATI
