Când se trag clopotele

Trasul clopotelor a avut de la început un vădit caracter de înștiințare, de vestire. Adică, este semnul începutului unei slujbe și un mod de chemare a credincioșilor. În vechime, după bătaia clopotelor, credinciosul putea să înțeleagă importanța fiecărei sărbători și ceasul începutului slujbei, mai ales în perioada în care calendarele și orologiile nu erau la îndemâna oricui, stabilind mersul la biserică. Acest tras al clopotelor are loc și astăzi. La mănăstiri există mai multe feluri de toacă și de clopote, iar modul și timpul lovirii lor, de altfel destul de complicat, se precizează de tipicul fiecărei mănăstiri în parte. La bisericile de mir, clopotele sunt trase înainte de începutul oricărei slujbe, ca să-i înștiințeze pe credincioși. Clopotul bate înainte de Vecernie, de Utrenie, și înainte de Sfânta Liturghie. Când slujbele sunt una după alta, clopotul este tras din nou la sfârșitul celei dintâi. De exemplu, este tras la sfârșitul Ceasurilor, ca să înceapă Vecernia cu Liturghia Darurilor înainte sfințite, la sfârșitul Ceasurilor Mari, ca să înceapă slujba Vecerniei și a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, în ajunul Crăciunului și al Bobotezei, sau la Vecernia cea Mare din Vinerea Sfintelor Patimi, la sfârșitul Liturghiei pentru Vecernia „plecării genunchilor” din ziua de Rusalii sau al Aghesmei celei Mari, sau în cinstea unei sărbători naționale etc. Astfel, credincioșii sunt înștiințați despre începutul slujbei care urmează și sunt chemați să vină la aceasta. În afară de acest scop practic, clopotele se trag fie ca să exprime bucuria Bisericii, fie întristarea ei, fie ca să însoțească glasurile credincioșilor cu procesiuni sfinte, de bucurie sau întristare. În prima situație ar trebui să enumerăm sunetul de bucurie al tuturor clopotelor în timpul slujbei Învierii, la cântarea „Hristos a înviat”, legată de începutul slujbei Utreniei Paștelui, iar în a doua, sunetul de doliu al clopotelor în Vinerea cea Mare și la slujbele de înmormântare și, în sfârșit, ultima ipostază, glasul clopotelor în timpul purtării icoanelor, la hramurile bisericilor sau al Epitafului, în timpul slujbei Utreniei Sâmbetei celei Mari.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)