Astăzi, în ziua Bobotezei, 6 ianuarie, s-a împărțit apă sfințită tuturor credincioșilor aflați la bisericile sucevene. Mii de oameni și-au îndrept pașii, încă de la primele ore ale dimineții, spre locașurile de cult pentru a participa la slujba Botezului Domnului. Pe viscol, la minus 5 grade Celsius în municipiul Suceava, credincioșii au mers la bisericile parohiale sau la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou”, pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei. Unii au intrat în biserică, luând parte și la Sfânta Liturghie, alții au rămas în curțile locașurilor de cult, în jurul meselor pe care și-au așezat cănile din sticlă sau sticlele din plastic, în care, și-au luat, mai apoi, Agheasmă Mare. Termenul de „agheasmă” provine de la cuvântul grecesc „agiasmós” care înseamnă „sfințire”.
La Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, unde a participat, ca de obicei, un număr mare de credincioși, Agheasma Mare a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. În jurul orei 11:00, clopotele mănăstirii au început să bată, oamenii au început să iasă din biserică, câțiva bărbații au purtat proțesii (prapori cu chipuri de sfinți) în mâini, iar preoții s-au așezat în jurul mesei de piatră, unde, an de an, se săvârșește Boboteaza. Agheasma Mare se pregătește în amintirea botezării Domnului Iisus de către Ioan în apa Iordanului. La sfârșitul slujbei, fiecare credincios și-a luat cana cu Agheasmă Mare, după care a primit anaforă de la preoți. Agheasma Mare, spun credincioșii, se ia în fiecare dimineață pe stomacul gol, după care se ia și o bucățică de anaforă, timp de nouă zile, începând cu ziua Bobotezei. Agheasma rămasă după cele nouă zile, se ține în casă pentru a-i feri pe membrii familiei de orice necaz. Credincioșii mai folosesc Agheasma Mare pentru sfințirea locuinței. La țară, oamenii stropesc pe lângă casă, grajdurile, animalele, și țin Agheasma Mare, care se face o singură dată pe an, într-o sticlă curată. Atunci când simt o primejdie în familie sau un om este bolnav îl stropesc și îi dau să bea din această apă tămăduitoare, care, spun oamenii, nu se strică tot anul.
